Deputatul Tiberiu Claudiu Bârstan: PNRR – PLAN DE REDRESARE SAU AJUTORUL DE ÎNMORMÂNTARE AL ROMÂNIEI?

Magdalena Șerban

Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) a fost, în esen­ță, un lucru bun pentru români, dar implementarea lui a fost grav afectată de întârzieri și reforme ratate? Sau a fost crucea pe care o vom duce ca o plată continuă? Par­lamentarul hunedorean Tibe­riu Claudiu Bârstan dă detalii.

Reformare sau deformare?
„După pandemie, când econo­mia, industria și viața românilor erau deja lovite puternic, ni s-a pre­zentat PNRR-ul drept marele colac de salvare. Vin miliardele euro­pe­ne!, ni s-a spus. Dar despre prețul acestor bani s-a vorbit mult mai pu­țin. PNRR-ul funcționează simplu: primești bani dacă îndeplinești re­formele, jaloanele și condițiile asu­mate. Adică, mai pe românește: Vrei banii? Atunci faci ce ai semnat că vei face. Problema nu este că Ro­mânia trebuia să se reformeze. Din contră. România avea și are ne­voie de reforme serioase. Pro­ble­ma este ce am negociat, cine a negociat și cât ne costă pe termen lung ceea ce am acceptat. CE AM CÂȘTIGAT? Da, trebuie să fim co­recți. Am primit miliarde pentru in­frastructură, digitalizare, sănătate, educație, eficiență energetică și alte investiții. O parte sunt granturi. Dar o parte importantă sunt îm­pru­muturi. Adică datorie. Iar datoria nu o plătesc cei care au negociat PNRR-ul. O plătim noi. O vor plăti co­piii noștri. CE AM PUS ÎN SCHIMB PE MASĂ? Sute de ja­loane și ținte. Reforme fiscale. Re­forme administrative. Reforme în pensii. Reforme în energie. Decar­bo­nizare. Închiderea unor ca­pa­cități energetice. Schimbări care in­fluențează direct economia, in­dustria, administrația și viața de zi cu zi a românilor. Și aici apare între­barea esențială: ce faci atunci când închizi înainte să construiești alter­nativa? Închizi producție. Scade ca­pacitatea internă. Crește de­pen­dența de import. Crește vulnera­bi­li­tatea. Apoi te miri că energia este scumpă și industria pierde com­pe­titivitate. O reformă prost ne­go­ciată poate costa România, în timp, mult mai mult decât banii primiți pentru realizarea ei”, a spus de­pu­tatul Tiberiu Claudiu Bârstan (foto), președintele AUR Hunedoara.

…DAR PNRR-UL PUTEA FI O ȘANSĂ URIAȘĂ
,,Și acest lucru trebuie spus răs­picat. Dacă România avea o clasă politică responsabilă, competentă și un guvern care negocia în primul rând pentru interesul național, PNRR-ul putea repara multe dintre lip­surile acumulate în ultimele de­cenii. Puteam construi spitale. Pu­team moderniza școli. Puteam face infrastructură. Puteam dezvolta capacități energetice noi înainte să le închidem pe cele existente. Pu­team investi în irigații, căi ferate, in­dus­trie, cercetare și digitalizare reală. Puteam folosi miliardele aces­­tea pentru a face România mai puternică. Problema nu sunt banii europeni. Problema este ce ai negociat pentru ei, cum i-ai cheltuit și ce ai sacrificat pentru a-i primi. Cu lideri politici serioși și cu o strategie națională, PNRR-ul putea deveni un adevărat plan de reconstrucție a României. Cu politicieni slabi, lipsiți de viziune și incapabili să nego­cie­ze, o oportunitate istorică poate de­veni o povară pentru generațiile ur­mătoare”, a mai punctat deputatul hunedorean.

ȘI ACUM SĂ TRAGEM LINIE
,,Am primit miliarde. Dar avem și miliarde de rambursat. Am câștigat investiții. Dar am acceptat și con­diții. Am modernizat unele domenii. Dar am pus presiune enormă pe al­tele. Am bifat jaloane. Dar câte din­tre ele au fost negociate cu ade­vărat în interesul României? Nu mă impresionează fotografia cu miliar­dele intrate în țară. Eu vreau să văd și factura. Cât am primit? Cât tre­buie să dăm înapoi? Ce capacități energetice și industriale am pier­dut? Câte proiecte au rămas ne­ter­minate? Cât ne vor costa peste 10 sau 20 de ani reformele prost gân­dite de astăzi? Pentru că poți primi 10 lei astăzi și să pierzi 100 mâine. Iar dacă, după ce tragem linie, cons­tatăm că am sacrificat energie, in­dustrie, competitivitate, indepen­den­ță economică și miliarde din viitor pentru a cheltui în grabă niște bani astăzi, atunci PNRR-ul nu a fost un plan de redresare. A fost unul dintre cele mai scumpe „aju­toare de înmormântare” adminis­trate economiei românești. Iar când trag eu linie între ceea ce am câș­tigat și ceea ce riscăm să pier­dem…rezultatul dă rău de tot cu MINUS. Și atunci vă întreb: Dacă după toate aceste miliarde Ro­mâ­nia rămâne mai îndatorată, mai de­pendentă energetic și cu industria mai slabă, cine a fost de fapt salvat prin PNRR: România sau cei care au negociat și administrat acești bani?”, a concluzionat Tiberiu Claudiu Bârstan.