CREȘTINISM ȘI PATRIOTISM
În spațiul public apar o serie de interpretări, de diverse facturi, cu privire la evoluția societății, la țintele de urmat. Cu alte cuvinte să alegem cea mai bună cale de urmat. În acest context și noi rutenii avem un cuvânt de spus, la fel cu toți cetățenii țării.
Creștinism și patriotism? Da, sunt coordonatele esențiale ale ontosului rutean la care se adaugă acum dimensiunea europeană. Cvasitotalitatea rutenilor sunt cetățeni ai unor țări membre ale Uniunii Europene. Azi, bătrânul continent este creștin într-o manifestare covârșitoare, cu cele două mari confesiuni, romano-catolică și ortodoxă, altele protestante și neoprotestante și, nu în ultimul rând, greco-catolici ca o sinteză oriental-occidentală a creștinismului.
Noi rutenii, de la începuturile existenței noastre ca popor, suntem creștini în contextul slav al iubirii lui Dumnezeu. Izvoare istorice ancestrale, care se referă la evenimente de la sfârșitul mileniului I d. H. și începutul celui următor: Povest vremenîh let, Almanahul Hildersheim, Gesta Hungarorum, Ystoria Mongalorum fac referire directă la ruteni și formațiunile lor statale nelocalizate. Limba carpato-rutenilor este una est-slavă, influenţată de vocabularul limbilor poloneză, slovacă, română şi maghiară. Alfabetul utilizat pentru scriere este alfabetul chirilic. Primele publicaţii sunt în ruteana ancestrală sau slavona folosită în limba liturgică din predicile bisericeşti. Mitologia paleoslavă este mai puțin cunoscută, neexistând izvoare scrise directe. Doar scrierile primilor autori creștini fac referiri sporadice la aceasta. În mod cert rutenii au devenit creștini din anul 988, când Vladimir cel Mare al Rusiei Kievene, căsătorindu-se cu prințesa Bizanțului Ana, s-a botezat. Mai târziu, Mukacevo, situat în teritoriul ancestral al rutenilor Podkarpats’ka Rus, a devenit centrul spiritualității creștine rutene. Practic, credința în Sfânta Treime, Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Spiritul Sfânt, este pretutindeni și în prezent o stare de spirit a etniei noastre.
Creștinismul a determinat un sentiment al unei identități etnice distincte, accentuat de Unirea cu Biserica Romei, pe care, de-a lungul timpului, rutenii au afirmat-o direct față de regatul Ungariei, al Poloniei, al Uniunii polono-lituaniene, față de Imperiul habsburgic și Austro-Ungaria iar după Al Doilea Război Mondial, din anul 1945, în stare latentă, față de URSS și țările blocului comunist european. În istoria noastră distingem trei etape ale afirmării identității și patriotismului rutean: 1848-1867, consecință a spiritului pașoptist; 1918-1945, consecință a redimensionării Europei Central Răsăritene prin prăbușirea imperiilor german, țarist, austro-ungar și otoman și desăvârșirea constituirii statelor naționale; din anul 1989 până în prezent ca urmare a prăbușirii comunismului. Rutenii de pretutindeni sunt organizați în Congresul Mondial al Rutenilor. Trăind în Cehia, Croația, Serbia, Slovacia, România, Ucraina și Ungaria rutenii își afirmă identitatea etnică distinctă dar respectă și afirmă apartenența civică la țările mai sus amintite. Patriotismul rutean are o bivalență evidentă la care se adaugă sentimentul european, o confirmare a perioadei în care trăim. Noi, rutenii din România, spunem din nou că nu există nici o contradicție între calitatea noastră de cetățeni români și identitatea noastră ruteană. Aceasta este dimensiunea patriotismului nostru.
Dr. Gheorghe Firczak
