Viaţa în Valea Curcubeului

Anamaria Nedelcoff

O mână de oameni a ales să locuiască departe de tentaţiile a ceea ce noi numim civilizaţie şi de avantajele tehnologiei, care a cunoscut o dezvoltare ameţitoare în ultimele decenii. „Un nucleu de cinci familii”, după cum îşi spun ei, a ales să-şi încropească propria aşezare în judeţul Hunedoara, în zona montană, la o altitudine de 650-800 de metri, fără electricitate, fără apă curentă sau alte beneficii ale vieţii moderne.

Un nucleu de cinci familii
Trăiesc simplu, în deplină comuniune cu natura şi au acceptat să vorbească, pentru MESAGERUL HUNEDOREAN, despre cum au ales să lase în urmă marile oraşe şi motivele care i-au determinat să facă această alegere. Mai mult, Valea Curcubeului – aşa au decis locuitorii zonei să denumească aşezarea lor – are şi blog, cu ajutorul căruia membrii comunităţii, care pare să aibă din ce în ce mai mulţi adepţi, îşi împărtăşesc experienţele.
Mircea Cernat are 35 de ani şi este născut şi crescut în Bucureşti. Ne explică motivele pentru care a ales să lase în urmă o viaţă agitată.
„Eram hotărât de mai mulţi ani să fac acest pas, dar nu găsisem ideile complete. Am ales judeţul Hunedoara, pentru că am căutat în multe părţi, dar aici m-am simţit acasă. Aici sunt pajişti, păduri, nu se ajunge foarte uşor, nu este o viaţă poluată. Am venit acum un an, am fost doi prieteni, iar acum suntem un nucleu de cinci familii. Noi nu suntem o comunitate gata formată, e un proces care durează. Visăm să fim măcar 30 de familii”, povesteşte bărbatul.

Trăiesc în armonie cu natura
Care sunt condiţiile de locuit? Pentru un om obişnuit, acestea ar fi bătăi de cap, dar pentru locuitorii Văii Curcubeului sunt normale, exact ceea ce au nevoie pentru a trăi în armonie cu natura şi cu ei înşişi. „Nu avem apă curentă, nici toaletă în casă, electricitate sau gaz (doar un miniaragaz cu butelie. Toaleta este una obişnuită, ca la ţară, pe care am transformat-o în cea mai simplă toaletă ecologică posibilă, prin adăugarea rumeguşului”, povesteşte Mircea Cernat.
Probabil vă întrebaţi cum şi unde se spală sau unde îşi spală hainele. Soluţia a fost simplă. „Avem un izvor absolut extraordinar, care se naşte de sub trei fagi. Am aflat că este foarte vechi, are 70-80 de ani. Localnicii spun că de aici luau apă luptătorii anticomunişti ascunşi prin păduri. Nu îngheaţă, nu seacă. De la izvor, care este cam la 100 de metri distanţă de casă, aducem doar apa de băut. Pentru apa de spălat, am amenajat o gropiţă pe cursul unui foarte mic pârâiaş care trece prin apropierea casei. Acolo se strâng cam 80 de litri de apă şi o putem lua cu găleţile. Facem totul manual, inclusiv spălatul rufelor. Evident că folosim săpun ecologic de casă, detergent ecologic de vase, iar pentru rufe, chiar şi pentru vase, am readus la viaţă leşia din cenuşă. Adică detergentul universal din vechime, făcut din cenuşa de lemn fiartă, până se colorează apa puţin gălbui şi transparent, care este mai gros ca apa şi foarte leşios. Rufele se spală minunat, incredibil de bine, dacă au fost şi înmuiate în prealabil”, ne lămureşte Mircea Cernat.
Cât despre igiena personală, duşul ideal a fost construit afară: un pet de 2,5 l cu apă, al cărui capac e găurit, agăţat într-un copac: „Apa curge cam cinci minute, timp îndeajuns să faci un duş rapid, dar eficient, fără spălat pe cap la fete. Chiar şi în zilele de iarnă, noi tot acolo facem duş, la o temperatură de 0-2 grade, dar numai când este soare”.

Doar telefon mobil, laptop şi cameră foto
Singurele compromisuri legate de folosirea tehnologiei moderne le fac folosind curentul electric la încărcarea camerei foto, a telefonului mobil şi pentru laptop. Mircea Cernat susţine că aceasta este singura parte de tehnologie pe care doreşte s-o folosească. Motivul este că, fără acces la Internet, ar fi foarte greu ca membrii comunităţii în formare să transmită mai multe despre planurile de dezvoltare a Văii Curcubeului.
Pentru iluminat, se folosesc lumânări făcute în casă, din ceară de albine. „Deşi am fi putut cumpăra lumânări de parafină frumos colorate, am preferat să cumpărăm ceara şi să le producem singuri, atât pentru că vrem să folosim ingrediente naturale, cât şi pentru că vrem să-i sprijinim pe producătorii locali. În plus, refuzând să cumpărăm produse ce au fost transportate mii de kilometri până la consumator, reducem pe cât ne stă în putinţă contribuţia noastră la poluare”, spune tânărul.
Încălzirea se face cu lemne, iar alimentaţia este lacto-ovo-vegetariană, iar pâinea cea de toate zilele şi-o fac singuri, într-un cuptor improvizat afară: „Majoritatea alimentelor, legume, lapte, ouă, brânză, le cumpărăm de la săteni. Tot ce nu putem găsi la magazinul sătesc sau la localnici, cumpărăm de la oraş, o dată pe lună”.

Un mod diferit de a vedea viaţa
Cât despre obţinerea unor venituri din munca oamenilor din Valea Curcubeului, încă nu poate fi vorba. Însă, cei care au lăsat în urmă vechile lor vieţi spun că a fost nevoie ca mai întâi să-şi asigure nişte rezerve financiare, pentru ca mai apoi să facă impresionantul pas. „Nu am un loc de muncă. Deocamdată, trăim din rezerve şi o parte din mâncare e produsă de noi. Toţi cei care doresc să vină aici au o sumă, mică, pe care şi-o organizează până vor reuşi să devină sustenabili. Cei care vin, vin să rămână. Ne putem câştiga veniturile din fabricarea de creme, săpunuri, a conservelor, pentru că este o zonă ecologică, nepoluată. O altă variantă ar fi organizarea taberelor de creaţie, a work-shop-urilor, îi putem învăţa pe oameni, de exemplu, cum se face un cuptor de pâine sau cum se construieşte o casă de pământ”, mai spune Mircea.
Cine poate veni în Valea Curcubeului? Bărbatul ne lămureşte: „Ideea de comunitate este adresată tuturor celor care au citit «Cedrii sunători ai Rusiei» şi vor să facă o schimbare în viaţa lor. Nu este o imagine sectară, e pur şi simplu, un mod diferit de a vedea viaţa”.
Sub titlul „Cedrii sunători ai Rusiei“ au fost editate mai multe volume scrise de Vladimir Megre, publicate în peste 20 de limbi, şi care conţin informaţii legate de educaţia şi creşterea copiilor, rolul şi importanţa grădinăritului, importanţa şi influenţa gândurilor, emoţiilor, creaţia omului şi a Universului.