Veteranul de poveste din comuna Gurasada a împlinit 100 de ani

Magdalena Șerban

Sâmbătă s-au scris mari emoții. La împlinirea unui secol de viață, Victor Negru a fost vizitat de oamenii dragi sufletului său, dar și de oaspeți care i-au urat cele bune. Și, nu oricum, ci cu fast. A luptat pe front, iar asta l-a ajutat ca nici un obstacol ulterior să nu-i fie prea mare.

O viață cu suferințe
În sânul familiei și felicitat de auto­ri­tățile locale (primarul Silviu Nan și vice­primarul Daniel Viorel Mariș), Victor Negru din comuna Gurasada a bifat împlinirea a 100 de ani. Conducerea publică i-a dăruit un superb aranjament floral, un tort, o sticlă de șampanie și o diplomă aniversară. Bunicul spune că nu regretă nimic din ce a făcut în cei o sută de ani. Şi îşi aminteşte, atât cât mai poate, cu emoție și printre multe lacrimi, de momentele atât bune cât și de cele cruciale, de altfel care i-au marcat exis­tența. A luptat pe ambele fronturi, alături de nemţi, apoi împotriva lor. Ajuns în Munţii Tatra, a fost luat prizonier. Preț de luni de zile s-a întors acasă pe jos, iar clipa în care a ajuns ne-a împărtășit-o sora lui. Deși la vremea respectivă avea doar 12 ani, o are întipărită în memorie precum o fotografie care nu a avut cum să se piardă în negura vremii. Spune că era slăbit, palid și nebărbierit, ceea ce a făcut-o pe mama lui să-l recunoască cu greu. „L-a luat, l-a spălat și l-a dezin­fec­tat. Vai și amar să nu mai fie niciodată răz­boi și zile urâte (…) S-a căsătorit, dar de câțiva ani a murit soția lui. Noi am fost trei frați. Eu, cea mai mică dintre ei (am 86 de ani), el care are 100 de ani și am mai avut o soră, mijlocia, pe care au luat-o ruşii din cauză că era săsoaică. (…) Mama era săsoaică și făcea pită în cup­tor, dar rușii veneau pe aici, cum stăm la drum și ne aruncau pită de secară și ne luau pâinea bună. Când fugeau de pe la unitate mai mergeau pe la oameni și, care avea suflet, le dădea de mâncare. (…) El nu prea a fost bolnav la viața lui”, a spus sora veteranului de război.

Bombele, coșmarul amintirilor
Cu puterile numărate, dar plin de vo­ință, sărbătoritul nu a refuzat ședința foto, ba din contră, s-a simțit bine și mai ales apreciat și iubit. Când a venit vorba de trecut, se pare că ce nu poate uita este cum alerga, pe front, printre munții de morți, pentru libertate. Pe lângă el era doar miros de moarte, iar unii camarazi au rămas acolo. „Acum sunt bine. Sunt sănătos și am împlinit 100 de ani. (…) Am fost în două fronturi. Și la ruși, și la nemți. (…) Era ger, era zăpadă mare. (…) Făceam suporți pentru bomba rotundă, să o duci în spinare. Îi dădeau drumul din vârful dealului și exploda în vale. (…) La nemți am fost în lagăr și am venit acasă pe jos”, a creionat veteranul care are două fete: pe Maria alături de care și locuiește și, care rămasă la pensie, îi poartă de grijă, și pe Hilda, care locuiește tot în Gurasada. Cât privește nepoții, fiica Hilda are un băiat – Florin, iar Maria are doi copii, Iulian și Mirela. Are și doi stră­nepoți, pe Claudiu și Alexandru. „După ce s-a întors de pe front, prin 44-45, a lucrat tinichi­gerie, făcea sobe, se ocupa de apicultură și agricultură. (…) Legat de alimentație, poate că a contribuit la împlinirea acestei vârste și faptul că e o fire cumpătată. Mânâncă ceea ce se mănâncă la țară, însă cu măsură. De când am venit eu aici, dimineața îi dau un ou moale, fiert, un ceai, o bucățică de brânză. La prânz o supă și un compot, un iaurt cu mămăligă la masa de seară sau o felie de cozonac unsă cu miere sau gem de căpșune (îi place foarte mult) și ceai ”, l-a descris fiica Maria Negru Ceia, care peste trei decenii a predat istoria (la Gurasada, Deva și la Vărădia – județul Caraș-Severin).

Un simbol pentru comunitate
„Este un exemplu pentru toţi și o mare onoare pentru noi, autorităţile publice locale, că am avut ocazia să-l sărbătorim la împlinirea vârstei de 100 de ani pe acest om-erou care a luptat pentru ţara noastră. Nădăjduim că generaţiile vii­toare vor avea un sentiment mai puter­nic patriotic în legătură cu înţelegerea sacrificiului pe care astfel de oameni l-au făcut. Îi urăm multă s­ă­nă­tate, mulți ani buni, însă în primul rând vrem să-i mul­țu­mim pentru curaj, vitejie și implicare, atribute care încep să se piar­dă în zilele noastre. Po­vestea sa este o lecție de viață și un exemplu de cum ar trebui să fie fiecare dintre noi”, a afirmat primarul din Gurasada, Silviu Nan (foto).

Comenteaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.