Tradiţiile primăverii la hunedoreni

Magdalena Şerban

Multe dintre obiceiurile şi tradiţiile noastre au rămas fără conţinut şi, cel mai adesea, nimeni nu-şi aminteşte sau nu ştie ce semnificaţie au avut la începuturi. Cu toate acestea, hunedorenii încă mai poartă tradiţionalul mărţişor, iar îndrăgostiţii încă mai suspină după Dragobete.

Aşa a fost…

Pe vremea dacilor, simbolurile primăverii erau confecţionate în timpul iernii şi se purtau doar după 1 Martie. Mărţişoarele erau, pe atunci, pietricele albe şi roşii înşirate pe o aţă. Alte surse arătau că mărţişoarele constau în monede care erau atârnate de fire subţiri de lână, negru cu alb. Tipul de monedă (aur, argint sau bronz) indica statutul social. Ele erau purtate, până când copacii începeau să înflorească şi apoi, atârnate de crengile lor, pentru a aduce noroc, fertilitate şi frumuseţe. O altă sărbătoare este legată de 24 februarie, când se iubeşte în stilul dulce românesc. Este ziua lui Dragobete, numit şi Năvalnicul sau Logodnicul Păsărilor, fecior chipeş şi puternic, ce aduce iubirea în casă şi în suflet. Legenda povesteşte despre Dragobete ca fiind un personaj mitologic, similar lui Eros, al vechilor greci şi a lui Cupidon, al romanilor, ce oficia în cer, la începutul fiecărei primăveri, nunta tuturor animalelor, tradiţie ce s-a extins, treptat, până în rândul oamenilor.

…aşa este

Nici în satele hunedorene, tradiţia nu a dispărut. O comună în care istoria mărţişorului are continuitate este Sântămăria-Orlea.

„Dragobetele nu are o tradiţie oficială la noi, dar mărţişoarele reprezintă, clar, un puternic simbol al primăverii, anotimpul naturii şi frumuseţii. Începutul lui martie cumulează o serie de semnificaţii şi sărbători, căci ne situăm la început de an, în preajma echinocţiului de primăvară, (21 martie). Mărţişorul era, pe vremuri, agăţat de poartă, ferestre sau de coarnele animalelor, pentru a îndepărta relele”, spune Ioan Filip, edilul şef al comunei Sântămăria-Orlea.

La Gurasada, mărţişorul este la fel de important ca şi ziua de 8 Martie. „Este primul semn al renaşterii naturii. Despre mărţişor se ştiu numeroase poveşti, multe dintre acestea invocând-o pe Baba Dochia, care, într-o zi rece de iarnă, a trimis-o pe noră la râu cu un ghem de lână neagră, spunându-i să se întoarcă cu el alb. Fata a încercat să spele lâna, dar chiar dacă degetele sale au început să sângereze, culoarea lânii rămânea tot neagră. Aşa este şi în zilele noastre, tradiţia nu te lasă să o uiţi. Aici, alegerea celor «nouă babe» din luna martie se face la fiecare casă. În funcţie de cât de frumoasă, de urâtă sau de norocoasă ori ghinionistă va fi, aşa va merge tot anul”, afirmă Silviu Nan, primarul comunei Gurasada.

În ţinutul Pădurenilor, la Lelese, etnografia este foarte bogată. „Obiceiul Sântoaderului se practică în prima săptămână din Postul Paştelui, numită şi Săptămâna Sântoaderului. Atunci, fetele se însoţesc câte două, iar băieţii se înfrăţesc câte doi – adică fetele rămân toată viaţa lor, prietene, ajutându-se şi înţelegându-se între ele mai bine ca două surori, iar băieţii rămân prieteni, zicându-şi fârtaţi. Este totodată şi un moment care face trecerea către primăvară”, spune Ciprian Achim, primarul comunei Lelese.

La Teliucu Inferior, cu toate că unele obiceiuri mai vechi au mai scăzut din intensitate, bătrânii satelor încă le reamintesc celor mai tineri, pentru ca acestea să nu se piardă definitiv. „Blagoveştenia este o sărbătoare veche cu dată fixă (25 martie). Obiceiul legat de această sărbătoare este Bâlbătaia, adică focul şi fumul rezultat în urma arderii resturilor adunate din grădină şi din curte, după ce se face curăţenia de primăvară. Nu ne dezicem nici de Sântoader, care este o fiinţă mitologică, strâns legată de coptul colacilor, însoţirea fetelor, înfrăţirea băieţilor. Acest ritual se ţine în sâmbăta din prima săptămână din Postul Paştelui, când fetele se însoţesc cu brăduleţi (colaci împletiţi din aluat şi copţi în cuptoarele de pâine). Tot restul anului avem diferite tradiţii pe care, contrar influenţei urbane, încercăm să le ducem mai departe”, spune Daniel Pupeză, edilul şef din Teliucu Inferior.

La Vorţa, fiind vorba de o populaţie majoritară trecută de vârsta a doua, Dragobetele nu mai are aceeaşi însemnătate ca altădată, însă mărţişorul nu lipseşte din ritualul anual. Cadoul edilului, atât pentru cei tineri, cât şi pentru cei mai puţin tineri, va fi, în acest an, “amenajarea unui parc în satul Visca, unde se pot bucura de o oază de linişte în aer liber”, spune Radu Emil Bureană, primarul comunei Vorţa.

Comenteaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

stiri si ziare