Spitalul din Haţeg, societatea civilă şi autonomia locală
Am scris mai rar despre ceea ce se întâmplă strict pe plan local, dar cazul spitalului din Haţeg este un foarte bun exemplu pentru ceea ce înseamnă autonomie locală, respect faţă de comunitate, responsabilitate decizională şi simţ civic.
Tot ce se face în România, sau aproape totul, are aparenţă de pompieristic. Numit pompos „reformă”, haosul din ţară pare rodul inspiraţiei de moment – se trezeşte un ministru să facă ceva, hai să facă, să vadă ce iese din asta… e bine, în regulă, nu e bine, mai vedem noi, oricum, nimeni nu-şi asumă responsabilitatea. Prea puţini lideri de la acest nivel par să-şi dea seama că exact asta face diferenţa dintre un conducător cu viziune (cel care împinge într-adevăr lucrurile înainte), un bun administrator (nu drege, nu strică, dar totul este funcţional) şi un încurcă-lume, care mai mult strică, nu ştie ce să facă şi introduce tensiuni suplimentare în sistem.
Pe de altă parte, dezvoltat destul de rapid imediat după 1990, simţul civic, manifestat prin diferite ONG-uri, a intrat într-o oarecare amorţire după 2001, unul dintre motive fiind şi cel conform căruia „orice am face, n-are rost, tot cum vor ei iese…”. Descurajant, dar neproductiv.
Iată că, cele două elemente s-au întâlnit în cazul spitalului din Haţeg. Să punem câteva întrebări:
E descentralizare sau nu e?
Decide comunitatea dacă trebuie şi poate să-şi permită, economic vorbind, spital, sau nu decide?
Este decizia de modificare a destinaţiei spitalului suficient de motivată prin analize profesioniste sau este doar „reformă” pe principiul „hai să mai tăiem de undeva…”?
Există reacţie civică? Este ea justificată?
Totul s-a petrecut cu prea multă rapiditate pentru a fi rodul unei reforme de sistem. Imixtiunea în atribuţiile autorităţilor locale şi un soi de dispreţ superior faţă de comunitate, specifice actualei puteri, par să fie dominanta acestei acţiuni. Spitalul nu e chiar unul oarecare, se bucură de prestigiu în zona centrală a judeţului, deserveşte o regiune bine individualizată în termeni geografici şi identitari – Ţara Haţegului – iar alternativele puse la dispoziţia populaţiei sunt suficient de improvizate pentru a introduce un stres suplimentar – dacă de un stres suplimentar mai era nevoie.
Din acest motiv, părerea mea este că o reacţie a comunităţii ar trebui să se asocieze oricărui demers clarificator, din orice parte ar veni el. În acest fel, România poate deveni asemănătoare democraţiei la care ne tot uităm peste gard, în care un şef din Capitală, oricare ar fi ea, nu poate trece peste interesele comunităţii locale.
Sunt perfect de acord cu principiul autonomiei locale.
Nu cunosc insa, daca la ora actuala, modul de functionare a spitalului si organizarea serviciului de asistenta medicala la nivelul orasului este asigurat din bugetul propriu al Hategului.
Asta este cred eu toata taina!?!?
Daca edilii zonei isi permit si au cu ce sa suporte intretinere si functionarea spitalului, cinste lor si sa lupte sa-l faca!!!
Dar daca il facem doar pentru niste orgolii,cred ca ar fi suficient un spital ca lumea in tot judetul. Pentru ca la ora actuala daca ne uitam bine ,nici spitalul judetean din Deva nu asigura multe servicii si suntem nevoiti sa dam fuga la Timisoara, Cluj, Sibiu samd
Autonomie locala-un alt principiu ce nu va duce la nimic bun.Sa depinzi de ce?;de cine?Sa lucrezi sub alte amenintari!Sa se capatuiasca edilii de pe urma prestarii de servicii de catre firmele personale?Ma refer la:curatenie,dezinfectie,pregatirea mesei etc.-erau amenintari de genul asta candva,nu e mult de atunci.Avand in vedere competentele restranse ale unui spital orasenesc,tot spre altele se va pleca.Da,medicii au pregatire si pentru alte nivele de spital,dar ce zice legea?Lucrurile sunt mai complicate de cum par.Si cine isi respecta meseria,nu va munci condus de un edil ca acela care acuma vrea SPITAL,atunci:”azil de lux”;si nici nu si-a platit la timp cotizatia de penelist!?!?
Da, domnule Tavi, preiau ideea dvs.:SUNTEM NEVOITI sa dam fuga la alte spitale, asa cum bine ati spus. Din pacate nu doar pentru tratamente sau interventii super-specializate. Si asta nu pentru ca asa ne place noua, ci pentru ca sistemul sanitar actual ne obliga la asta. In loc sa incercam sa remediem situatia, desfiintam spitale. Fara o analiza bine fundamentata care sa tina cont de mai multe criterii, amintite de altfel in editorial. Mie mi se pare o aberatie ca un oras, cat de mic ar fi el, sa nu aiba un spital. Cu personal si specializari mai reduse, dar care sa asigure tratamente de baza. Una e sa faci o operatie pe cord deschis si alta, o operatie de apendicita sau un tratament de pneumonie sau gripa.
Cred cu tarie ca, comunitatea locala trebuie sa stabileasca daca e nevoie de un spital si sa asigure-cu un ajutor firesc de la CAS la care platim contributii-finantarea serviciilor medicale. Era normal ca macar sa fi fost consultate autoritatile locale in luarea deciziilor. Sa nu uitam ca sistemul sanitar si in speta spitalele, nu putem sa le analizam (doar) din punctul de vedere al rentabilitatii.
Numai cine a umblat prin spitale, poate intelege grozavia acestor masuri. E greu sa ajungi acum la un medic din spitalul din localitatea ta (cu programare cu ceva timp inainte, program redus, etc.). Ce brambureala si aglomeratie vor fi daca se aplica aceste masuri, cate drumuri va trebui sa faca un bolnav din alta localitate ramasa fara spital, implicand cheltuieli, oboseala si agravarea starii de boala, nu e greu de prevazut.
Scriam intr-un comentariu ca in tara asta se iau masuri ad-hoc. Scuze, am gresit, are dreptate d-l Gruian: se iau masuri in stil pompieristic. Dar nici asta nu e prea corect spus. Nu e corect vizavi de meseria de pompier. Macar pompierii repara ce au facut rau altii, sting focul intr-un final…
🙂
Da, domnule Roman, aveti dreptate – si sincer, trebuie sa-mi cer scuze fata de pompieri! O fac, precizand ca la ora asta pompierii se situeay[ pe primul loc in ceea ce priveste increderea populatiei. Cred ca un stagiu la SMURD sau la pompieri nu le-ar strica guvernantilor actuali.
Cu consideratie pt. toata lumea, dar si cu bucuria de a putea initia aici astfel de dialoguri…
Parca ne-am lua la intrecere, d-le Gruian! Faina tare replica dvs. cu stagiul guvernantilor.:))