Noi nu avem apă…

Ceea ce bănuiam (destul de des, de altfel…) s-a întâmplat. Mai precis, confirmarea faptului că oamenii sunt interesaţi mai puţin de complicate sau banale aprecieri despre viaţa politică şi mai mult de ceea ce îi afectează direct, brutal. Mai concret, noi, ăştia care ne dăm cu părerea despre tot ce mişcă, cu mai mult sau mai puţin talent, scăpăm din vedere aspectele ce dau dimensiunea reală, palpabilă, a vieţii de zi cu zi. Chiar şi opozanţii lui Băsescu nu mai plâng de mila lui Geoană, care a pierdut mult pe propria mână. Oricum, Geoană n-are a se plânge de grija zilei de mâine şi nici de lipsa apei curente, de exemplu. Iată ce comentariu am găsit acum vreo câteva zile la unul dintre editoriale, ce se referea la obsesia pentru flăcări violete şi alte chestii politico-paranormale: „Citesc de mult timp ce scrieţi pe aici. Un pic de alb-negru nu v-ar strica. Între bătăliile dintre partide, un pic de loc pentru noi. Nu mă interesează ce culoare aveţi, mă bucur că staţi în Deva, zău, mă bucur pentru dumneavoastră, fiindcă aveţi apă. Noi nu avem. Ce faceţi pentru asta? Lăsaţi culoarea, gândiţi-vă la oameni.”
Acum, cel care se semnează “oarecare” nu spune de unde este, ca să ştiu cel puţin unde nu este apă. Pe de altă parte, pe vremea când lucram la TV Deva, cu mulţi ani în urmă, veneau oamenii să ne ceară butelii, bani pentru repararea acoperişurilor blocurilor, unii erau disperaţi şi credeau că presa este ultima soluţie. Alţii erau de-a dreptul enervanţi – “…vreau să scot televiziunea…”, spuneau, de parcă televiziunea asta era un fel de Dumnezeu ce rezolvă tot, de la butelii, la locuri de muncă sau certificate de proprietate pentru terenuri şi păduri.
Vremurile s-au mai schimbat, dar problemele au rămas aceleaşi. Nu prin ziare, televiziuni şi cu atât mai puţin, prin editoriale se dă drumul la apă, dar acest gen de solicitări spune multe despre ceea ce crede populaţia. Desigur, nu vreau să generalizez, dar astfel de semnale trebuie să fie clar introduse pe agenda curentă. De la Bucureşti, cu cadenţă de mitralieră, Emil Boc vorbeşte despre FMI, buget sau lumina de pe scara blocului, noi, ziariştii, aşteptăm cu sufletul la gură flăcări violete sau vreun alt scandal, timp în care omul constată, simplu, că nu are apă.
Ce emisiuni credeţi că fac audienţă la televiziunile locale? Cele cu analize politice? Categoric, nu. Oamenii vor să-i vadă pe primari sau pe preşedintele Consiliului Judeţean, spre a-i întreba de drumuri, pensii, salubrizare sau apă. That’s real life, cum ar spune englezul.

Comenteaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.