Nedeia de la Lelese, brand la pădureni

Magdalena Şerban

Sfânta zi de duminică a reînviat în comuna Lelese, tradiţiile de altădată. Fii ai satului, vârstnici cu frică de Dumnezeu şi tineri „nealteraţi“ de febra modernismului au pus în valoare straiele populare şi folclorul autentic, prin cântec, joc şi voie bună, susţinute la căminul cultural din centrul de comună.
 

În ciuda vremurilor
Timpul trece, timpul vine, dar nedeia tot se ţine. Cam aşa stau lucrurile în comuna Lelese, devenită centru etnologic de o mare valoare. „Este o sărbătoare care are loc într-una dintre duminicile de dinaintea începerii lucrului la pământ. Debutează de dimineaţă, cu slujba la biserică, apoi urmează deplasarea oamenilor în câmp, împreună cu părintele. Acolo se fac rugăciunile care au două părţi: în prima parte, se sfinţeşte apa şi se roagă pentru belşug, iar în cea de-a doua, se blesteamă dăunătorii care ar putea distruge recolta. Preotul se retrage, iar tinerii stropesc hotarul cu apă sfinţită. Tot aici are loc şi primul joc, iar apoi, alaiul revine către biserică, însoţit de fluieraşi şi muzicanţi. După ce se învârt pe lângă lăcaşul de cult, oamenii pot începe nedeia propriu-zisă, prin jocul din faţa bisericii. Brâul pădurenesc se joacă la toate momentele principale din viaţă: la nuntă, atunci când scoţi mireasa etc… dar maximum de două ori la un eveniment. E ceva sfânt, pe care nu-l poţi face toată ziua. În trecut, nedeia ţinea inclusiv a doua zi, până în noapte, dar noi ne-am rezumat la o singură zi. Curţile localnicilor sunt pline de invitaţi, astfel încât, masa de după slujbă se ia acasă, de fiecare dintre ei, alături de cei dragi, urmând a se întoarce după-masa cu toţii, la cămin, pentru a începe distracţia”, relatează Ciprian Achim (foto), primarul comunei Lelese.

Nici Ceauşescu n-a oprit-o
Cu toate că nu au făcut rău nimănui, rugăciunea şi nedeia nu au fost bine văzute, mai mereu. „Pe vremea lui Ceauşescu s-au păstrat jocurile şi apa sfinţită, fiind transformate într-un joc de duminică. Apoi jocul de duminică s-a transformat în sărbătoarea de sâmbătă, pentru că lumea trebuia să meargă la muncă, a doua zi. La Lelese a fost o pauză de şase ani a nedeii, iar la Cerişor, de 20. Lumea era plecată şi nu mai avea cine sărbători. De patru ani, am readus-o la Lelese şi de trei, la Cerişor. Nedeia e sărbătoarea satului. E sărbătoarea strictă a unui sat, cu invitaţi din altul. Eu am încercat s-o organizez la primărie, pentru toată comuna, dar nu s-a putut. Fiecare doreşte să-şi facă sărbătoarea satului său, aşa că fiecare o face pe rând, în câte-o duminică (trei din cele patru sate). În astfel de zile, lumea se îmbracă în haine tradiţionale, fiind o mare bucurie, pentru că nu sunt dese aceste ocazii”, a subliniat primarul Ciprian Achim.