Maxim de Hunedoara. De la Liga 3 la revenirea cu FCSB: „Visez la ziua când voi antrena Corvinul în Liga 1”

Într-un cadru inedit, în Castelul Corvinilor, Florin Maxim (41 de ani), an­trenor la echipa-fanion a Hunedoarei, a promis că va readuce în Liga 1 for­mația care a fost la un pas de a o eli­mina pe FCSB din Cupă. Tânărul teh­nician e neînvins în 90 de minute în
cei doi ani și jumătate de carieră la Șelimbăr și Corvinul.

– Domnule Maxim, ne aflăm în Cas­telul Corvinilor, emblema orașului Hunedoara. Voi acum încercați să readuceți și echipa de fotbal în atenție, cum a fost cândva?
– Cam astea sunt discuțiile din vestiar. Noi acum vrem să readucem pasiunea suporterilor pentru fotbal. Am adus la meciul cu Steaua (n.r. FCSB), dar și la meciurile de campionat, multă lume în tribune. Ne bucurăm că am și păstrat-o, pentru că jucăm la meciuri de Liga a 3-a cu 1.000 de plătitori în tribună, plus copii, plus familiile noastre! E plăcut ce se întâmplă în oraș. Uite, evenimentul de Cupă a fost ceva special pentru tot județul! Vrem Corvinul în Liga a 2-a și, de ce nu?, apoi putem spera la mai mult.

– Cum e pentru dumneavoastră să aveți atâta atenție? Pentru că la Corvinul pretențiile sunt mari.
– Mă simt foarte bine, aici am debutat în fotbalul mare, la Liga a 2-a. După jumătate de an am plecat la Steaua. E un lucru fantastic. Energia e specială, la fel în stadion. Vorbeam cu oamenii care se ocupă de stadionul nostru că deși este vechi, e întreținut, curat. Mie îmi place, îmi dă o energie aparte.

– Istorie fotbalistică multă pentru acest oraș. Obligă presiunea asta?
– Băieții simt acest lucru. Cumva, toată lumea compară echipele, ceea ce nu e be­nefic. Degeaba dăm timpul îna­poi. Ceea ce a creat domnul Lucescu, cu ju­că­tori locali, e greu de repetat. Dar cred că asta te poate ajuta în timp. Istoria obligă la mai mult. Când am venit aici am ajuns cu ideea de a aduce echipa la Liga a 2-a.

– Înțeleg că există și perspectivă
– Da, poate mai mult de Liga a 2-a. Acum suntem aproape de a începe lucrările pentru un stadion nou. Toată lumea e în jurul echipei. Băieții simt presiunea asta. Nu că sunt datori, dar trebuie să-și facă meseria. La o scară mai mică, există asemănări cu vechea echipă mare a Corvinului. Apărăm cu portar de 2004, mijlocașii noștri cen­trali sunt născuți în 2002, avem jucători de 2001, fundașul dreapta 2000. Ex­cep­țiile sunt Laurențiu Buș, Hergheligiu, Arnăutu, Jairo. Suntem o echipă tânără.

– Și antrenorul este tânăr. Într-un fel, se continuă ideea vechiului Corvinul…
– Tot la comparații rămâneți. Aș vrea să-i calc pe urme domnului Lucescu, dar în cazul de față nu cred că au rost com­parațiile. Fiecare perioadă e dife­rită. Sunt un antrenor tânăr, la început de drum. Sunt alături de jucători, zi de zi vorbesc cu ei. Mereu încerc să le spun despre greșelile pe care eu le-am făcut, să nu le repete și ei. Vreau să previn tot ce pot. Omul deștept învață din gre­șeala altuia.

– Cum vă zic elevii?
– Asta le-am zis din prima băieților. Pentru mine respectul nu constă în faptul că mi te adresezi cu „Domnule profesor” sau „Mister”. Pot să mi se adre­seze cum vor ei. Mă cheamă Maxim Florin, pot să-mi zică Max, cum vor ei. Respectul e să dea totul pe teren.

– La precedentul interviu, erați la Șelimbăr și erați neînvins de mai mult de un an. Încă n-ați pierdut un meci oficial în 90 de minute, cum reușiți?
– Și la Șelimbăr, și aici am trecut printr-o situație similară. Acolo urma să jucăm meciul de Cupă cu U Cluj, aveam doar 8 jucători valizi, aveam focar de Covid, n-am putut juca. Aici a fost meciul de Cupă cu FCSB, pe care l-am terminat 3-3 după 90 de minute, după care am pierdut în prelungiri. Așa e, nu am pierdut în timp regulamentar nicio­dată. Nu e ușor, indiferent de liga în care joci. Acum, noi avem și un obiectiv, de a rula tot lotul. Faptul că echipa încă nu pierde nu poate decât să mă bucure.

– Vi se crează o aură de imbatabili.
– Ne vrem o echipă de Liga a 2-a, e greu să ne bată cineva. Și va rămâne la fel de greu. Am un lot articulat, care își dorește performanță. OK, acum joci cu cele mai bune echipe în play-off. Toți sunt capacitați pentru a ne învinge, noi deja avem 15-17 puncte avans și nu că devine mai greu să ne concentrăm, dar apare o comoditate. Intervine automat. Însă sper să nu se întâmple ceva.

– Ați obținut promovarea cu Șelimbăr, mai aveți puțin și până la cea de la Hunedoara, sunteți deja un specialist al promovărilor?
– Așa sper! Îmi doresc mult să pro­movăm, deși toată lumea ne vede deja în Liga a 2-a. Dar mai e de muncă până acolo.

„Visez la ziua când voi antrena Corvinul în Liga 1”
– Îmi aduc aminte de imaginile de la meciul cu FCSB, din Cupă. Ce era în inima dumneavoastră când ați văzut atâția oameni la stadion?
– Și acum mă trec fiorii! Asta ziceau și băieții, că de mici pentru asta s-au apu­cat de fotbal. Să simtă căldura oa­me­nilor. Sper să aducem tot mai multă lume la stadion. La 3-0 pentru ei, dacă re­vedeți acum meciul, veți vedea că abor­darea noastră a fost cu tupeu, eram încrezători. Așa s-a făcut că am egalat miraculos. Iar la 3-3 am avut o situație bună, cu Simon, dar și-a făcut preluarea în spate. Ce-ar fi însemnat să întorci FCSB de la 0-3? Asta a fost istoria, dar să știți că mă așteptam la un meci bun din partea noastră. Știam ce am pregătit.

– OK, dar la 3-3 ce ați simțit? Oamenii vedeau ce se întâmplă pe teren și credeau în mai mult. Era greu să gândiți cu toată nebunia din tribune?
– Vreau să cred despre mine că și în timpul meciurilor sunt lucid. Și când eram jucător, eu mă încărcam când vedeam lumea în tribune. Așa sunt și ca antrenor. Simt presiunea, aud lucruri, dar nu stau să-mi pierd concentrarea. Eu trebuie să fiu lucid permanent.

– Visați la ziua în care lumea va vizita Hunedoara și va veni nu doar pentru castel, ci și pentru fotbal?
– Așa mă văd, proiecția așa o am. Asta discut și cu jucătorii. Fiecare om trebuie să aibă obiective pe termen scurt, mediu și lung. Iar eu așa mă văd, vreau să antrenez Corvinul și în Liga 1! (Articol preluat de pe gsp.ro)

Comenteaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.