Istoria, România şi minerii

În ziua de 25 septembrie 2015, se împlinesc 24 de ani de la mineriada care a înlăturat Guvernul Petre Roman. Putem privi acum fără emoţie evenimentele de atunci. Putem constata că mişcarea socială a fost urmarea declanşării grevei generale, iar solicitările minerilor erau doar de ordin economic. Acum a devenit limpede că motivul pentru care minerii au coborât până la urmă în Gara de Nord a fost de fapt indiferenţa autorităţilor de atunci şi incapacitatea lor de a purta un dialog cu un partener social. Să ne reamintim că Eugen Dijmărescu, fost ministru al Economiei şi Finanţelor la acea vreme, a recunoscut ulterior că ştia de situaţia din Valea Jiului şi că solicitările din 1991 ale minerilor erau justificate deoarece o duceau foarte prost, iar cei din conducerea Regiei nu făceau nimic pentru ei şi erau interesaţi numai de propria bunăstare.
Desigur că părerile despre demiterea sau demisia Guvernului Roman sunt împărţite. Unii cred că România era deja o ţară fără guvern în momentul în care minerii au ajuns la Bucureşti, alţii susţin că lămpaşii au avut putere de decizie în acel moment.
Să ne reamintim că înainte de 1989, în România, sectorul minier dădea locuri de muncă, direct şi indirect, pentru mai mult de un milion de oameni. În cele 14 regiuni miniere din ţară, peste 150 de localităţi depindeau de mineri şi de activitatea extractivă.
Au trecut 24 de ani şi ne aflăm într-o fază foarte avansată de închidere a minelor. În judeţul Hunedoara, mai avem în prezent circa 6.800 de mineri. Şi soarta fiecărui om nu ne poate fi indiferentă. Dispariţia acestor locuri de muncă ar face practic imposibilă viaţa în Defileu.
Ca parlamentar care reprezintă judeţul Hunedoara, ca om, sunt convins că obiectivul cel mai important pentru oamenii din Valea Jiului este acum păstrarea locurilor de muncă şi că două sunt direcţiile principale de acţiune. Prima este susţinerea mineritului în această zonă, pe termen scurt şi mediu, şi modernizarea capacităţilor de producţie existente. Şi, în acest context, noua strategie energetică a României ar trebui să acorde cărbunelui locul important pe care îl merită pentru menţinerea în echilibru a sistemului energetic naţional. Iar independenţa energetică a ţării nu poate fi completă decât dacă huila va fi declarată resursa strategică.
Cea de a doua este constituirea unei entităţi, formate din toţi factorii locali, judeţeni dar şi din Guvern, care să găsească soluţii pentru crearea de noi locuri de muncă în sectoare alternative.
Considerăm că doar în acest parteneriat, care să includă factorii de decizie politică, administrativă, economică, socială şi din societatea civilă, problemele economice şi sociale din Valea Jiului vor primi cea mai bună rezolvare şi viitorul va suna bine.
Deputat LAURENŢIU NISTOR,
preşedintele Organizaţiei Judeţene Hunedoara a PSD