BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Gurile rele din județul nostru vorbesc pe la colțuri despre o mare tranzacție de culise care s-a dezumflat exact când era lumea mai dragă. Protago­nis­tul este un personaj al politicii locale — unul dintre acei oa­meni care cred că dacă bat cu pumnul în masa de la Capitală, se deschid toate ușile minis­te­riale. Se aude că stimabilul nos­tru combinator s-a dat peste cap o vară întreagă să-i aran­je­ze o „pernă moale” unei prie­te­ne extrem de apropiate. Și nu oriunde, ci direct pe grila de salarizare a unui minister cu bu­gete grase din București, unde un post călduț de con­silier o aștepta cu bibliografia gata rezumată. Totul era aran­jat ca la carte, dosarul pus la punct pe filieră politică, iar „po­rumbița” își pregătea deja costumele de Capitală. Doar că, ce să vezi? Socoteala de a­casă nu s-a potrivit cu cea din târgul politic. Schimbările de trupe și jocurile de putere din ultimele zile de la vârful minis­te­rului au aruncat în aer toată combinația. Schimbarea liniilor și venirea noilor șefi au blocat instantaneu pixurile care tre­bu­iau să semneze numirea.
Rezultatul? Omul nostru s-a trezit că a ajuns prea târziu la îm­părțirea ciolanului minis­te­rial, iar prietena a rămas și fără job, și cu orgoliul șifonat. Cică prin organizația locală e o at­mosferă atât de tensionată, în­cât bossul nostru riscă să fie „urechiat” nu doar de partid pen­tru eșec, ci și de protejata care se vede nevoită să mai aștepte următoarea remaniere pentru a deveni bugetară de lux. Semn că influența jude­țea­nă se oprește exact acolo unde începe interesul cel mare de la București!

Zvonurile din culisele unei cunoscute instituții locale au luat-o razna în ultimele zile, iar gurile rele împrăștie un venin greu de ignorat prin birouri. Protagonista? O stimabilă du­duie care, nu demult, și-a luat catrafusele și a plecat val-vâr­tej din funcție, trântind ușa pe motiv că „nu mai suportă stilul de conducere al șefului”.
Mândră nevoie mare, dom­nița s-a aciuat într-un nou post, sperând probabil că va fi pri­mită ca o salvatoare a nea­mu­lui. Însă socoteala de acasă nu s-a potrivit deloc cu cea din noul târg! Cârcotașii de ser­viciu susțin că respectiva s-a trezit brusc transformată dintr-o mică divă cu drept de veto într-un simplu executant. Fără birou impunător și, mai ales, fără posibilitatea de a mai da ordine ca pe vremuri, duduia se cam plictisește în noua or­ga­ni­gramă, unde nimeni nu-i mai tremură în față când intră pe hol. Cum orgoliul e mare, iar lip­sa de autoritate provoacă in­somnii, se aude prin târg că distinsa doamnă încearcă a­cum, pe la spate, să bată apro­po­uri pentru o spectaculoasă întoarcere la vechea slujbă. Ră­mâne de văzut dacă fostul șef, cel atât de „criticat” la plecare, îi va mai deschide ușa sau dacă duduia va trebui să învețe, în sfârșit, ce înseamnă munca de rând!