ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT. Răspunsuri la întrebările voastre
Valentina Mureşan
Deşi am început de câteva luni bune să scriu articole pentru voi, pentru cei ce simt că au nevoie de o schimbare şi nu ştiu cum pot începe, sau pentru cei care nu mai sunt stăpâni pe propria viaţă, abia de aproximativ o lună, au început să vină mesajele voastre spre mine. Recunosc că mă aşteptam să se întâmple mult mai devreme, însă avalanşa de mesaje din ultimul timp mă bucură enorm din perspectiva faptului că aţi început să puneţi aceste semne de întrebare, că am ajuns la sinele vostru, deoarece semnele de întrebare vin să deschidă drumul spre autocunoaştere şi cunoaştere la nivel plenar. Pentru că foarte multe întrebări au conţinut comun şi pentru că este posibil ca printre voi să fie persoane care au aceleaşi semne de întrebare dar nu au curajul, sau disponibilitatea de a mi le adresa, am să vin eu în întâmpinarea voastră. Nu voi da nume şi nici nu voi face referire la situaţii particulare, de aceea voi vorbi la modul general şi fiecare dintre voi îşi va extrage ceea ce-i este de trebuinţă.
1. Ce se întâmplă dacă nu putem ierta? Aceasta este întrebarea de top… Sunt tot felul de motive care ne determină să ţinem mânie, supărare, ranchiună, cum vreţi să-i spuneţi şi este foarte adevărat că a ierta este egal cu a renunţa la tine, dar în egală măsură, a ierta este egal şi cu a te salva pe tine şi tot neamul tău! Mulţi spun ( şi îşi pansează conştiinţa cu asta) că nu contează dacă nu mă iartă X sau Y, că mă iartă Dumnezeu. În realitate e puţin altfel: ceea ce este între tine şi Dumnezeu rămâne între tine şi El. Dar ceea ce este între tine şi X sau Y rămâne între tine şi acele persoane! Ştiu că pare uşor nedrept, dar dacă este aşa, ce facem? Iertarea este cea mai mare dezlegare a destinului unui om, dar şi cea mai grea povară. Depinde de fiecare în parte dacă alege sau nu să o poarte în univers, el şi urmaşii săi. Iar sintagma „nu pot să iert“ este doar un program plantat în subconştient, autoimpus, de care odată eliberaţi, vine şi calea spre iertare. Este un proces greu, de lucru cu tine însuţi, dar la finalul drumului vei găsi toate roadele iertării, negreşit. Dacă aţi şti câte pătimiţi din cauza neiertării, aţi căuta singuri soluţii! Deci, nu există nu se poate, există doar: n-ai găsit calea, sau n-ai înţeles motivaţia.
2. Ce se întâmplă dacă nu suntem iertaţi de cineva? Aici lucrurile se schimbă puţin, pentru că nu mai este vorba de ceea ce ţine de noi, decât în condiţiile în care n-am făcut nimic să fim iertaţi. Cu toţii greşim faţă de cei din jurul nostru, uneori suntem pedepsiţi sau judecaţi chiar fără să greşim. Esenţial este să găsim, în această viaţă, toate căile prin care să ne cerem iertare, sau să ne demonstrăm nevinovăţia. Dacă am epuizat toate variantele posibile, iar acea persoană nu găseşte în sufletul său iertare pentru voi, neiertarea ei rămâne între ea şi Dumnezeu. Nu mai este treaba voastră! Dar numai în condiţia epuizării tuturor variantelor. În realitate, dacă greşeala nu presupune o crimă faţă de individ sau spirit (pentru că în aceste condiţii se face transferul spre Dumnezeu), nu există nici un motiv ca cineva să nu fie iertat. Dacă n-aţi apucat să vă cereţi iertare faţă de o persoană care s-a stins din viaţă, iar lucrul acesta vă macină, nu este nevoie să apelaţi la spiritism (cum îmi scria cineva), ci este suficient să spovediţi duhovnicului vostru vina pe care o purtaţi şi această părere de rău, să intraţi în meditaţie, conectându-vă la sinele acelei persoane şi cerându-vă iertare ca şi când ar fi viu/vie, în faţa voastră. În rugăciunea Tatăl nostru, pe care toţi o ştim, toţi o rostim, avem următoarea formulare: „şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri!” Iată importanţa iertării, pusă în rugăciunea de temelie a universului! Cum rosteşti această rugăciune dacă nu eşti capabil de iertare şi cum poţi aştepta iertarea Lui Dumnezeu, dacă tu nu poţi îngădui să ierţi unui om ceva?
3. Răceli, viroze, dureri, hemoragii, secreţii etc. Undeva pe la mijlocul lunii septembrie am avut un portal energetic care a dus la aceste situaţii. Dacă veţi analiza cu atenţie, suntem avariaţi, dar funcţionali. Nu suntem puşi la pământ ca în alte dăţi. Eu, de exemplu, traversez o perioadă cu dureri de oase, cam de prin 10 octombrie, când am mai avut parte de o bubuială energetică. Dar funcţionez aşa şi mă plâng doar când e dispus cineva să mă asculte… Dacă sunt afectaţi copiii, străduiţi-vă să-i ajutaţi cu tot ce înseamnă ceaiuri: coada şoricelului, mentă, afine, gălbenele, sunătoare. Este o perioadă frumoasă, în care soarele este extrem de benefic şi generos. Scoateţi copiii la soare, în parcuri sau oriunde în natură. Beţi foarte multă apă, dar atenţie ce apă beţi! Nu vă uitaţi la filme care zguduie negativ psihicul, ci la comedii, sau documentare interesante. Parcurgeţi această perioadă ca pe o cură de detoxifiere şi ea va trece uşor, pregătind un alt portal care va să vină din 28 octombrie până în mai anul viitor şi care este mult mai dur decât tot ce a fost până acum. Orice dizarmonie vă poate afecta mai mult decât credeţi. Mergeţi la Liturghie, la maslu, spovediţi ce aveţi pe suflet şi împătrăşiţi-vă voi şi mai ales pe copii.
4. De unde se pot afla mai multe detalii legate de ceea ce duce la cunoaştere spirituală? Am spus-o şi am să repet la infinit: Internetul ne oferă o multitudine de informaţii despre absolut orice dorim să ştim. Însă e necesar să reintrăm în librării şi în standurile de carte. Acolo este punctul T.0 al oricărei aprofundări. Mai există seminarii şi conferinţe, la care vă îndemn să mergeţi. Va fi un timp folosit în favoarea voastră, veţi cunoaşte oameni fascinanţi, veţi lua parte la terapii, la iniţieri etc. Căutaţi! Cercetaţi! Vedeţi ce vi se potriveşte!
Până săptămâna viitoare… ALEGEŢI SĂ TRĂIŢI CU DETAŞARE, BUCURÂNDU-VĂ DE VIAŢĂ!
