<

ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT. PLEDOARIE PENTRU MAMA

9 august 2020 | Adauga un comentariu | Publicat in: Educatie si cultura

Valentina Mureşan

Ceea ce face sens acestei vieţi este însăşi viaţa. Iar viaţa stă cuibărită în pântecele unei „Marii“ universale, care vine să confirme universului că binecuvântarea şi şederea în harul proniator care permite identificarea cu sensul reîndumnezeirii omului, este tălmăcirea lucidă a angajamentului matern cu atributul inegalabil de a fi „mAMă“! Acesta este singurul gir al eternităţii învestit de divinitate în fiecare femeie şi o motivaţie suficientă ca orice femeie căreia pruncul său îi spune „mAMa“ să se autodeclare avută pe acest pământ, chiar dacă la atât s-ar rezuma toată averea omenirii.
În ziua în care veţi citi aceste rânduri, mama mea împlineşte 70 de ani… Nu ştiu nici dacă e mult, nici dacă e suficient. Ştiu sigur că pentru mine, ca pentru orice copil, mama este cordonul de argint care îmi leagă pământul de cer. Aşa mi-a venit ideea să vă vorbesc astăzi despre mama, în contextul tuturor mamelor, cu gândul să-i fac un dar unic, acela de a vorbi pentru prima dată, public, despre ea şi totodată să ilustrez un moment de reflexie pentru toate mamele copiilor lor.
Mama este cea care toată viaţa ei a ştiut doar să muncească, să ne poarte de grijă, dincolo de tot ce ne-a învăţat ca să ajungem oameni mari. Dar tot ea, în vârtejul gândurilor ei, uită să trăiască, şi de aici începe pledoaria!
A venit vremea să te rog, mamă, să te priveşti din exterior către interior, să înţelegi că toate strădaniile tale s-au concretizat în tot ceea ce sunt, cu calităţi şi defecte, cu fapte înălţătoare, cu eşecuri, compromisuri, victorii, iubiri, amăgiri, cu bucuriile sau tristeţile pe care le-ai trăit datorită mie. Dar vezi, eu astăzi nu te mai privesc doar ca un copil, ci şi ca prietena cea mai bună şi din această perspectivă mă oblig să-ţi fiu sinceră, spunându-ţi că te ştiu un om minunat, dar îţi lipseşte zâmbetul acela în care stă concentrată toată bucuria de a trăi. Cred că l-ai pierdut pe undeva, dar eu te rog să-l regăseşti! Şi mai lipseşte ceva, dacă este să caut atent în prietenia noastră: mi-ai dat mie toată porţia de iubire, fără să-ţi păstrezi o bucăţică doar pentru tine. Iar eu, mama mea, prietena mea cea mai bună, îţi cer cu fermitate să desprinzi din mine o bucăţică din această iubire infinită, pe care să o foloseşti iubindu-te pe tine.
Mamele noastre s-au abandonat pe ele în favoarea noastră şi de cele mai multe ori consideră că menirea lor este să trăiască prin noi, ceea ce nu doar că este fals, ci şi extrem de periculos. Ele nu mai proiectează nimic în viitorul lor, iar din acest moment încep să se contureze problemele de sănătate, pentru că universul înţelege că ele nu mai văd drumul spre înainte, nu mai merg spre viitor, uneori trăind în trecut, cu amintiri de tot felul care probabil le-au animat sau le-au marcat. Iar această stagnare a prezentului, cu ancora plasată în trecut şi fără perspectiva viitorului, atrage după sine fie probleme cardiace, fie probleme ale picioarelor, cu precădere ale genunchilor, pentru că în ei stă flexibilitatea mersului, iar mersul este mereu spre înainte. Când oprim viitorul să ne pregătim şi de semnalele greşelii noastre. Noi trebuie să parcurgem tot drumul, indiferent cât de implicat eşti ca părinte, iar drumul acesta presupune să trăim în prezent, cu optimism şi nădejde. E drept că „meseria“ de mamă nu are nici concediu, nici nu iese la pensie, dar vine un timp în care trebuie să conştientizezi că universul din pântecul tău este şi el un om matur, responsabil de propria-i existenţă, iar viaţa ta de mamă, de femeie, de om, nu s-a sfârşit nici dacă ai 60, 70 sau 80 de ani, nici dacă ai mici sau mari probleme de sănătate, nici dacă eşti divorţată, sau văduvă. Viaţa poate fi frumoasă la orice vârstă! Aşa că, dragă mamă, dragile mele mame ale copiilor voştri, dacă vreţi să faceţi o bucurie celor pe care i-aţi născut şi cărora le-aţi purtat zeci de ani de grijă, învăţaţi să fiţi fericite, bucuraţi-vă de viaţă, programaţi-vă viitorul cu tot felul de călătorii, cu seri petrecute cu vreo prietenă de-o viaţă la o partidă de rummy, sau mergeţi la dans dacă puteţi, înscrieţi-vă la cluburi ale pensionarilor, călătoriţi, faceţi tot ce v-aţi dorit în tinereţe şi n-aţi făcut. Ne-aţi tot spus de-a lungul timpului că fericirea voastră este fericirea noastră. A venit momentul să ne credeţi pe cuvânt că şi noi, copiii voştri, suntem fericiţi să vă vedem pe voi fericite. Iar când veţi începe să resimţiţi bucuria de a trăi, vă asigur că veţi da din ce în ce mai rar pe la farmacie. A! Şi încă ceva foarte important: nu vă mai temeţi de gura lumii! N-o satură nimeni, niciodată! Dar nici pe voi nu vă hrăneşte!
Închei dorindu-i mamei mele, dar şi mamelor voastre, LA MULŢI ANI! Dar, de data aceasta n-am să-i doresc „la mulţi ani, aşa cum ţi-i doreşti!“, ci aşa cum ţi-i doresc eu! Aşa cum şi-i doresc copiii cărora le-aţi dat viaţă! Să vă ţină bunul Dumnezeu în binecuvântarea capitalizată în destinul acestui neam frumos, iar toate sacrificiile voastre să fie memorate ca vibraţii de spirit care să pună lumină, har şi bucurie peste viaţa de acum şi-n veşnicie!

Până săptămâna viitoare… ALEGEŢI SĂ TRĂIŢI CU DETAŞARE, BUCURÂNDU-VĂ DE VIAŢĂ!

Loading...

Scrie un comentariu

stiri si ziare
Citește articolul precedent:
Termen prelungit de eliberare a tichetelor gratuite pentru transportul public local

Primăria Municipiului Deva prelungeşte cu două săptămâni perioada de distribuire a tichetelor gratuite de călătorie pentru transportul public local, valabile...

Proiectul de restaurare a cetăţii dacice Sarmizegetusa Regia ar putea începe în toamnă

Prima parte a proiectului de restaurare a cetăţii dacice Sarmizegetusa Regia, care se referă la fortificaţiile monumentului istoric, ar putea...

Bulina neagră, 10.08.2020

Mihai Hăineală, bărbat din municipiul Hunedoara Pentru că a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, de către...

Închide