ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT. Ce spun energiile despre ACUM?

de Valentina Mureşan

Mi-au scris câteva persoane în privat, întrebându-mă dacă ştiu ce se întâmplă în această perioadă cu noi, de ce ne dor toate părţile corpului, de ce intrăm în conflicte atât de des şi de uşor, dacă are legătură ceea ce se petrece în noi, cu universul. Bine v-am regăsit, dragilor dragi şi în această săptămână! Vom vorbi astăzi, la cererea voastră, despre momentul pe care îl traversăm, despre energiile pământului, ale universului şi despre cum ne influenţează ele viaţa.
Înainte de toate ar trebui să ştim că acel 12.12.2012 nu a fost sfârşitul lumii, după cum am şi observat deja, ci a fost sfârşitul unei lumi, a unei conduite morale şi energetice, s-a trecut de la un plan energetic la altul mai înalt, mai purificator, s-a traversat graniţa dintre dimensiuni, lucru care pe unii i-a marcat vizibil, pe alţii deloc la nivel spiritual, dar semnificativ pe plan fizic. Aş vrea să vă întoarceţi în timp şi să căutaţi în voi elemente care să definească perioada de până în anul 2012 şi alte elemente din aceşti ultimi şapte ani. Sunt ferm convinsă că nu mai sunteţi nici unul omul din trecut şi că s-au modificat stările voastre, trăirile, felul în care percepeţi lucrurile etc. Practic şi pe înţelesul tuturor, am renunţat la omul vechi (ancorat în material, care îşi cuta job-uri bine plătite, indiferent de timpul alocat lor, pentru că banul era pe primul loc, ancorat în gura şi percepţia lumii din jur, tributar cutumelor din ultimii 50 de ani), schimbându-l cu omul nou, cel care vine să contrazică tot ce am trăit şi învăţat până atunci: ni se par mai puţin esenţiale coordonatele materiale şi ne dorim timp pentru noi, am început să călătorim nu doar să facem plajă şi să ne pozăm cu monumente, ci călătorim ca să cunoaştem anumite locuri, lucruri, evenimente, oameni. Mulţi dintre noi au început căutarea lui Dumnezeu, indiferent de cărarea pe care au apucat. Vreau să vă mai spun că nimic nu e greşit! Dacă intenţia voastră este să-l aflaţi pe Dumnezeu, porniţi în căutarea Lui şi nu vă temeţi de drum! Sunteţi mereu unde trebuie să fiţi, ca să învăţaţi, să experimentaţi, să ajungeţi la performanţa de a deosebi binele de rău, certitudinea de înşelăciune, valoarea de kitsch, autenticul de prefabricate etc. Drumul nu este uşor, nici scurt, nici fără ispite. Tot ce trebuie să faceţi este să nu rămâneţi pe loc şi să ţineţi direcţia. Restul vine de la sine.
Acum, că am descris în câteva cuvinte punctul de pornire spre lumea nouă care se vrea să fim, să trecem la momentul de acum şi la ceea ce trimite universul spre noi. În ultimii ani am traversat câteva portaluri energetice, care au modificat în noi tot. De la structura moleculară a fiecărui organ, până la gândire, stil de viaţă, abordare. Vibraţia pământului a crescut semnificativ, iar noi am rămas mult în urmă! Şi asta pentru că ne preocupă mai mult ceea ce se întâmplă în jurul nostru, decât ce se întâmplă cu noi înşine. Ne risipim în lucruri şi aspecte de viaţă care nu dau sens existenţei noastre şi nu ştim cum să selectăm aspectele care ne şlefuiesc sau ne formează ca oameni. Practic, punem accent prea mare pe noi ca fiinţe, decât pe noi ca spirit. Oamenii sunt prelungirea lui Dumnezeu pe pământ, iar noi trebuie să ajungem să înţelegem asta! Nu suntem marionetele unui păpuşar! Amintiţi-vă un lucru esenţial din copilărie, atunci când făceaţi boacăne grosolane, ce se întâmpla? Mama sau tata ne pedepseau, ne altoiau, ne restricţionau accesul la ceea ce ne doream sau ne puneau în genunchi. Vă amintiţi? Păi, Dumnezeu cine este? Şi atunci, dacă El este Tatăl nostru, părintele suprem, nu credeţi că face acelaşi lucru cu copiii Lui? Când nu suntem cum ne învaţă El să fim, ne mai dă câte o pedeapsă spre îndreptare (o suferinţă), mai îngăduie câte o boală, ne mai pune în genunchi… Pentru că suntem spiritele unui spirit suprem, întrupaţi între cer şi pământ, ca să şlefuim tot ce a ciuruit „viermele“ necredinţei noastre. Şi acum să recapitulăm: omul nou se cere la suprafaţă, pământul vine peste noi cu o energie covârşitor de mare, universul transmite, pe toate undele, vibraţii de natură să ne scoată din adormire, iar Dumnezeu urlă spre fiecare, din toţi rărunchii, să ne salvăm sufletele. Iar noi… noi rămânem, mare parte, în somnul morţii celor vii, neatinşi de dorinţa mântuirii, pentru că nu credem, nu înţelegem cum ar putea fi viaţa aceasta a noastră, doar o „şcoală de corecţie“ pentru viaţa care va să vină şi care este infinit mai importantă decât aceasta… Ce înseamnă „trezvie“? Înseamnă vedere calară! Iisus a spus: „căutaţi adevărul şi el vă va elibera“! În tot acest context, neînţelegând ce contează cu adevărat, noi, oamenii, facem jocurile ispitelor de tot felul şi ne trezim zi de zi cu câte ceva: ba o boală, ba un conflict, ba un divorţ, ba pustii şi goi, ba neîmpliniţi personal sau profesional, ba striviţi de dureri trupeşti… şi nu înţelegem de ce. Dacă aţi citit tot ce am scris, cu mare atenţie, veţi găsi răspuns pentru toate „dece-urile“ voastre.
Dincolo de toate acestea sunt şi alte aspecte, pentru că şi în Univers e ca în viaţă: când ne apucăm de curăţenie, începem cu o cameră, sau cu un segment, continuăm cu altă cameră, urmăm un plan de curăţenie aşa cum am fost învăţaţi, sau cum ne-am propus iniţial, iar la final aşternem covoarele. La fel face şi Universul: începe cu un domeniu, continuă cu alte planuri, iar la final ne pune sub picioare covorul spre mântuire. Acest an a fost cel al elucidării de partea cui ne aflăm. S-a salvat ce se putea salva, s-au dat toate examenele şi şansele posibile, fiecărui om, s-a urmărit chiar probaţiunea cu dovezi (pentru că necredinţa noastră are nevoie de dovezi palpabile), dacă ai minţit, în cel mai scurt timp iese minciuna la suprafaţă, dacă ai înşelat, paguba ta a fost mai mare, dacă ai fost escroc, ai dat peste unul mai mare ca tine etc. Toate acestea ca noi să înţelegem că suntem obligaţi să punem punct tuturor metehnelor neplăcute lui Dumnezeu. Începând de la acest echinocţiu de toamă şi până anul viitor pe vremea aceasta, practic începe lupta! Vor rămâne în picioare cei ce înţeleg perfect ce fac, indiferent de ce parte a baricadei se află. Şi da, o formă de luptă este şi cea legată de politică. Doar că acolo este alt plan, băbeşte vorbind, se luptă dracii între ei. Şi e bine să fim rezervaţi în ceea ce priveşte încrâncenarea sau implicarea. Ca să putem salva ceva, este de preferat să nu ne mai lăsăm manipulaţi, să alegem varianta de spectator la lupta lor, iar cei ce se vor salvaţi, să caute o variantă lipsită de încrâncenare. Există, cu siguranţă!

Până săptămâna viitoare…

ALEGEŢI SĂ TRĂIŢI CU DETAŞARE, BUCURÂNDU-VĂ DE VIAŢĂ!