ÎNTRE CER ȘI PĂMÂNT. Arsenie Boca între conținut și poveste 

Valentina Mureșan

 

V-am promis săptămâna trecută că am să vă povestesc despre Părintele Arsenie și nu vă cer să mă credeți în ceea ce am să relatez, pentru că tot ce veți citi este doar percepția mea din tot ce am văzut, simțit, citit și trăit, ci vă rog să cercetați, vă rog să faceți efortul de a-l cunoaște pe Părintele Arsenie Boca din cărțile scrise de el, din ceea ce a lăsat valoros pe acest pământ.

Poate unii dintre dumneavoastră își amintesc perioada de pelerinaj între anii 2000 și 2008, când se vorbea că nu oricine poate ajunge la Prislop, că dacă nu-ți e dat să ajungi, nu vei ajunge. Și cam așa era! Cunosc multe persoane care au pornit la drum de nenumărate ori spre Prislop și mereu se întâmpla ceva care-i împiedica să ajungă. O poveste interesantă am auzit-o de la un pelerin care încercase de vreo opt ori să vină (nu mai știu exact de unde venea) și ultima oară eșuată s-au împotmolit cu autocarul, l-au schimbat, apoi s-au rătăcit, i s-a făcut rău șoferului, etc. Adică, o poveste atât de încâlcită, încât nici nu poate fi povestită. Ideea e că omul nu credea, nu înțelegea de ce venea lumea la Părintele și era mânat de curiozitate. A ajuns când l-au prins păcatele din urmă și când Părintele era, cumva, ultima speranță. Am văzut alți oameni care au trăit stări inexplicabile, unii au bufnit în plâns din senin, altora li s-a făcut rău, alții au făcut atacuri de panică. Și ne întrebăm de ce?! Apoi a venit exodul Prislopului, când oamenii veneau cu miile, când s-a dezvoltat comerțul. Orice avea tipărit chipul părintelui se vindea. Florile au scăpat din sărăcie o mulțime de familii. Și uite așa, Părintele a făcut dintr-o mănăstire săracă, una bogată, a salvat sute de oameni din colapsul economic, a deschis pensiuni,  restaurante, tonete și gherete, că nici nu mai știai la care să te duci și de la care să cumperi. Apoi, mormântul care umplea pădurea Silvașului de flori s-a transformat în mausoleu, unul frumos, de altfel. Iar mausoleului i s-a pus pază, apoi paza s-a dublat, regulile s-au înmulțit, parcările s-au lărgit, iar comercianții au fost mutați în deal, s-au înmulțit controalele financiare, s-au înăsprit amenzile… Dar și lumea s-a tot împuținat, chiar s-a rărit atât de mult încât au dispărut și fustele de la poartă, iar dacă prinzi o zi de vară la Prislop, ai toate șansele să intri pe poartă cu vreo divă în pantaloni scurți. Stați liniștiți, nici nu exagerez, nici nu vorbesc fără dovezi! Cam aceasta ar fi, foarte pe scurt, istoria Prislopului din ultimii 20 de ani. Există și acum o energie inexplicabilă la mormântul Părintelui, o liniște a Raiului care se conectează cu pământul, dar magnetismul acela puternic al Părintelui parcă nu mai e atât de prezent, parcă s-antâmplat ceva, parcă s-a schimbat ceva. Și-mi amintesc istorisirea cuiva care spunea că Părintele Arsenie a lăsat ca testament verbal să nu fie deshumat… Dar cine este de fapt acest Om? Cine este Zian? Cine este Arsenie? Sau ce?

Am citit un interviu cu nepoata Părintelui, care spunea că Zian (undeva în adolescență) a cântat o partitură de Albert Ketelbey la pian, fără să fi cunoscut acest instrument, fără să fi luat ore de muzică. Apoi aflăm din declarațiile celor ce le-a fost duhovnic, cum că le știa păcatele, îi știa fără să-i fi cunoscut. Apoi mai există mărturia gardienilor care nu l-au putut dezbrăca de veșmintele preoțești pentru a-l îmbrăca în zeghe, a celor care susțin că părintele a vindecat un orb și un invalid, iar totul culminează cu prezența Părintelui Arsenie la înmormântarea mamei sale, în timp ce, fizic, se afla întemnițat la sute de kilometrii. Și toate acestea sunt adevărate, pentru că Părintele Arsenie este un univers întreg restrâns într-un om! Iar acum am să vă dezvălui câteva aspecte care mă vor pune, într-u câtva în contradicție cu instituția bisericii și nu pentru că n-aș respecta-o, ci pentru că e adevărul meu de aici și acum la care țin: Părintele Arsenie nu s-a limitat la teologia clasică, ci s-a ”versatilizat” în toate științele lumii care i-au fost accesibile. Pentru că a simțit din copilărie că este mult mai mult decât un simplu om, și-a verificat puterile, limitele, și-a extins orizonturile. Nu-l putem compara pe Părintele Arsenie, ca și clarvăzător, cu Petrache Lupu de la Maglavit, nici cu moș Ilie de la Făgăraș, deși sunt conexiuni. Arsenie Boca este mai mult decât un clarvăzător, este mai mult decât un preot, mai mult decât pot spune cei ce l-au cunoscut, teologii care-l studiază, sau noi cei ce ne dăm cu părerea. N-a avut niciodată ucenici, dar i-a lăsat pe toți să se sprijine pe numele său! L-a studiat pe Rudolf Steiner ca să înțeleagă de unde veneau informațiile, să descopere complexitatea memoriei cosmice, să deslușească tehnica accesării bazei de date universale. S-a refugiat la Sinaia cu patru maici care îl cunoșteau, știau cine și ce este, îi erau devotate, dar toate aceste neînțelesuri pentru unii, au făcut dintr-un spirit plin de lumină, un om persecutat și chinuit atât în viață, cât și după urcarea la cer.

Ca să înțelegem cât de cât cine este Zian, Arsenie, Omul Lui Dumnezeu, trebuie să-l studiem, să-l adulmecăm, să-l chemăm și să-l lăsăm să ne îndrume, trebuie să mergem la Drăgănescu și să ne conectăm cu povestea picturii, să descoperim legătura fantastică cu Sf. Ioan de la Prislop (pe care lumea îl ignoră), să-i citim cele două cărți și să-l chemăm în nevoi cu încredere. Este un spirit atât de înalt, încât vine unde este chemat, în fracțiune de secundă… Noi nu credem! Noi nu înțelegem! La final am să vă rog ceva special: când puneți lumină de lumânări pentru sufletul/spiritul Părintelui, mulțumiți-i Lui Dumnezeu pentru că ni l-a dăruit și aprindeți-o la vii!

Dacă dorești să-mi scri, mă găsești aici: https://www.facebook.com/valentina.gheorghe.muresan/

 

Până săptămâna viitoare…

ALEGEŢI SĂ TRĂIŢI CU DETAŞARE, BUCURÂNDU-VĂ DE VIAŢĂ!

 

Comenteaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

stiri si ziare