ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT. A venit timpul! Şi Dumnezeu are planul lui!

Valentina Mureşan

Este mare zbatere… unii se zbat pentru viaţă, alţii se zbat în ignoranţa lor, alţii în dat cu presupusul, iar alţii, mult mai „deştepţi“, se zbat pentru bani… Da! E mare zbatere!…
Şi Dumnezeu varsă lacrimi amare pentru toţi, pentru fiecare în parte, că nu-şi mai găseşte loc în zbaterea nimănui. Nu ştim noi, ăştia micii, ce mână odioasă a făcut ce-a făcut şi nici de ce şi nici cum! Dar de ce ar mai conta asta acum? Ne confruntăm cu un fapt în sine, cu un război al minţilor noastre, al conştiinţei noastre şi al dimensiunii reale a Dumnezeului din noi. Nu! Nu e un război! Este un reset la viaţă, un reset al lumii acesteia! Războiul este doar în mintea celor ce nu s-au consultat cu Dumnezeu, a celor care nu L-au întrebat niciodată nimic, a celor care conduc lumi fără falxul iubirii şi al dreptăţii, în mâini. Deasupra oricărui plan omenesc, Dumnezeu îşi are planul Lui!
Om bun, ia o pauză! Desprinde-te de tot şi încuie-te doar cu Dumnezeu în odaia ta. Apoi pune genunchiul tău la rugăciune, pentru că lângă tine va îngenunchia însuşi Dumnezeu… acel Dumnezeu pe care nu l-ai văzut niciodată, care parcă e, parcă n-ar fi… Dar îl vei simţi îngenunchind lângă tine. Apoi pleacă-ţi fruntea în mâinile ce se unesc la rugăciune şi asculă atent! Ascultă-ţi gândurile. Lasă tot ce se petrece în lume să rămână în lume! Tu stai acolo, pe genunchii ce nu s-au îndoit în smerenie până acum şi… ascultă! Se va deschide inima şi val vârtej, prin capul tău vor trece gânduri, unele pe care nu le vei recunoaşte ca fiind ale tale, altele scurse din mintea ta, altele vor veni cu soluţii, altele cu durere. Şi în toată învălmăşeala asta, se curăţă inima! Rămâi aşa, rostind în gând, sau şoptit, iar şi iar: Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă pe mine, păcătosul! Rosteşte până când toate gândurile se risipesc şi rămâne doar rugăciunea… Vei trăi cu adevărat o minune! Pentru că la final, te vei întâlni cu tine!
Priviţi dincolo de lumea aceasta, dragilor dragi! Priviţi în sufletele voastre, oglindite în sufletul nemărginit al Lui Dumnezeu. Credeţi că există un om, unul singur, de care Dumnezeu să nu aibă habar ce face? Credeţi că se poate întâmpla ceva, în acest univers, de care Dumnezeu să nu ştie? Cât de mult credem noi în Dumnezeu, dacă punem la îndoială acestea? Sau câtă credinţă zace în noi, dacă nu ne-am pus aceste două întrebări? Dragii mei dragi… Poate acest articol nu ajunge la toată lumea, poate că sunt puţini cei dispuşi să mai citească, poate nu oricine înţelege ce spun eu, sau poate nu toată lumea crede… Dar dacă ai ajuns să citeşti aceste rânduri, dacă ai înţeles ideea de bază, transformă-te în apostol! Nu al meu! Ci al Lui Dumnezeu! Şi spune-le tuturor celor din jurul tău, tuturor celor pe care-i întâlneşti, expică-le că războiul este doar între mintea fiecăruia! În realitate, Dumnezeu ne virusează realităţile bazate pe minciună, iar scopul este O LUME NOUĂ! Una bazată pe credinţă adevărată şi iubire! Tot ce am trăit până acum au fost doar închipuiri. Ne-am vândut sufletul cu tot cu Dumnezeu în el, pentru nişte cârpiţe, pe nişte iluzii, pe dorinţa de a fi mai breaz ca vecinul… Dumnezeu ne arată acum că am irosit degeaba mii de euro pe haine, dacă le purtăm în casă şi nu mai defilăm cu ele prin cafenele, la agăţat de piţipoance pe care mama lor nu a ştiut să le înveţe că viaţa trebuie trăită în iubire, nu în materie! Ne-am învrăjbit cu fraţii pentru averi sau orgolii care acum nu mai au nici o valoare. Dumnezeu a îngăduit umanităţii să fie trimisă în propria puşcărie a vanităţii ei, ca să-şi înţeleagă eroarea! Să înţelegem că soţii trebuie să stea împreună, nu cu amantele sau amanţii, să reînvăţăm grija faţă de părinţi şi bunici, să reînvăţăm să creştem animale şi să recultivăm pământurile lăsate pârloagă. Aceasta este normalitatea Lui Dumnezeu, nu alta! Iar dacă credeţi că în spatele acestor drame se află unii care se îmbogăţesc, staţi liniştiţi, vedeţi-vă de ale voastre, că are Dumnezeu grijă şi de ei!
Să ne pregătim sufletele de Înviere, aceasta să fie preocuparea noastră de bază şi să învăţăm sensul real al cuvintelor: Hristos a Înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând!… pentru că acesta nu este cântec, este strigăt de nădejde. Doar cu inimile sus, la cer, putem trece în siguranţă, păşind pe sârma dintre corect şi fals. Anul acesta va fi Învierea-Învierilor, iar cei care mergeau la biserică doar aşa, sau doar pentru că aşa se face, anul acesta vor lipsi, sau vor veni dintr-un motiv mult mai bine întemeiat. Cum? Nu avem voie la biserică de Paşte? Mie nu mi-a spus Dumnezeu asta!
Şi voi fi acolo, cu Hristos în inimă, cântând cu toată forţa strigătului meu de nădejde şi convingere, cum că HRISTOS A ÎNVIAT DIN MORŢI, CU MOARTEA PRE MOARTE CĂLCÂND!

Până săptămâna viitoare… ALEGEŢI SĂ TRĂIŢI CU DETAŞARE, BUCURÂNDU-VĂ DE VIAŢĂ!