Hunedoara, după 20 de ani
…Duminică seara, spre ora 20. Sună telefonul, aud la celălalt capăt al firului o voce foarte respectuoasă. Domnul Gruian…? mă întreabă, repetă, îi confirm că da, eu sunt. Aţi scris în data de 9 iunie un articol la Mesagerul hunedorean… Da, îi răspund, acolo scriu aproape în fiecare zi. Dar aţi scris în 9 iunie un articol despre agricultură, se numeşte „Unde sapă sapa locul”. Nu ştiam exact ce am scris în 9 iunie, dar da, probabil că editorialul cu acest titlu. Domnule Gruian, uite ce aţi scris la sfârşit, am ziarul în faţă… Omul de la celălalt capăt al firului îmi aminteşte, citind din ziar, ce scrisesem la sfârşit: „Nu ştiu exact în ce punct a eşuat reforma agrară, este însă cert că undeva s-a făcut o greşeală de proporţii, care a scos agricultura românească de pe piaţă.”
Domnule Gruian, nu vă supăraţi… Va urma un reproş, îmi spun, pregătindu-mă să-mi apăr punctul de vedere. Domnule Gruian, aveţi dreptate, îmi înlătură omul temerile. Eu am aproape 80 de ani, sunt din Certej. Dacă veniţi la mine, că nu mă pot deplasa, o să vă spun de ce şi când a fost distrusă agricultura noastră. Veniţi aici, la Certej, eu nu mă prea pot mişca… Îmi explică modul în care pot ajunge la el, îi promit că în cursul acestei săptămâni încerc să ajung. Merită să-mi sacrific puţin timp, pentru a asculta ceva potenţial interesant, spus cu atât de mult bun-simţ.
Luni, am drum la Orăştie, la o fabrică, ce făcea pe vremuri, parte din gloria oraşului. Ştiam că s-a privatizat. Mă întâmpină aerul de care mă temeam – o linişte deplină, un peisaj cvasi-deteriorat sau cvasi-ordonat, depinde dacă eşti pesimist sau optimist. În orice caz, pustiu, vegetaţia mirosea frumos a vară, atenuând căldura, dar întinzându-se prin locuri de unde o mână de gospodar ar fi înlăturat-o.
Nu era acel capitalism victorios, cu clădiri moderne, cu oameni preocupaţi şi cu acel aer de prosperitate caracteristic unei întreprinderi profitabile. Poate este, nu ştiu precis, în orice caz, nu o arată. Încolo, personalul pe care l-am întâlnit, adică secretara şi o şefă de vânzări sau ceva de genul ăsta, foarte amabile şi serviabile. Am ieşit din curtea fabricii, cu senzaţia că m-am întors în timp cu 20 de ani. Acelaşi aspect, doar că lipseau oamenii.
M-am gândit că aceste două ipostaze se potrivesc astăzi, în ziua votului pentru moţiunea de cenzură.
