Gura lumii 6.11.2012

Buna funcţionare a unui grup sportiv presupune asigurarea de condiţii corecte de pregătire şi recompensare pentru toţi componenţii lotului, deşi există evident diferenţe la capitolul salarizare şi contracte, în funcţie de valoarea şi cota fiecărui component al unei echipe. Din păcate, finanţatorul unui club de tradiţie din sudul judeţului, unde problemele financiare sunt la ordinea zilei, nu a înţeles acest aspect şi îşi tratează în mod discriminatoriu angajaţii, fiind pentru unii mumă, pentru alţii ciumă. Cică jucătorii localnici şi fără cote ridicate nici măcar nu-şi încasează salariile, deşi sunt parte importantă a echipei, în vreme ce sportivii cu ceva renume, ori cu diferite relaţii de rudenie ori de amiciţie cu patronul au drepturile financiare achitate la zi. Pe lista celor cu salariile plătite se află un jucător pentru care patronul e şi naş de cununie, un altul care e prieten cu acesta şi chiar unul care e amic cu licorile bahice, dar are un contract beton. În schimb, între cei neplătiţi, se află jucătorii tineri, cei fără impresari influenţi sau cei care nu-l au cu nimic la mână pe finanţator. Evident, toate aceste disfuncţionalităţi interne se răsfrâng asupra rezultatelor, iar echipa a ajuns în subsolul clasamentului, la retrogradare, deşi pornise în campionat cu pretenţii de promovare.

Majoritatea sălilor de sport ale şcolilor şi liceelor dintr-un oraş de top al judeţului se prezintă în condiţii modeste sau jalnice. Din acest motiv, alocarea sumei de 100.000 de lei de la bugetul local pentru reabilitarea şi dotarea uneia dintre ele a stârnit controverse în privinţa criteriilor de alegere a sălii beneficiare şi a modului de cheltuire a banilor. Cică sala câştigătoare a fost desemnată pe baza „relaţiilor” conducerii şcolii cu autorităţile locale şi şcolare, iar criteriile de performanţă sportivă ale elevilor ori ale profesorilor celorlalte şcoli au fost ignorate. Speculaţia pare aproape de realitate, având în vedere că directorul şcolii e simpatizant al alianţei care se află la putere, iar fostul şef al catedrei de sport de la şcoala respectivă activează în cadrul inspectoratului şcolar. Pe lângă suspiciunile legate de direcţionare, acţiunea trezeşte bănuieli şi la capitolul calităţii lucrărilor şi al utilizării corecte a fondurilor. Cică lucrările efectuate sunt departe de a costa 100.000 de lei, iar calitatea acestora este modestă, întrucât s-au efectuat la foc automat, în numai trei săptămâni.