Gura lumii 30.01.2012
Lăcomia şi prostia sunt caracteristice pentru un fost şef de formaţiune politică, în prezent, simplu membru. Omul despre care cârcotaşii ne-au mai spus poveşti reale şi în trecut, spre exemplu aceea că era legat de pat în pivniţă câte două săptămâni, ca să nu mai apuce să dea iama în sticlele cu băutură, a făcut-o lată încă o dată. Acum, se află la butoanele unei societăţi care gestionează bani, primeşte cotizaţii şi dă împrumuturi cu dobânzi mici. Din această funcţie, a autorizat câteva împrumuturi către persoane care aveau documente false şi care practic, după ce au luat banii, n-au mai dat pe la casierie pentru a-şi achita ratele. Cârcotaşii spun că nu degeaba a dat omul respectivele credite, ci pentru un procent care i-a fost returnat lui, drept comision. însă nu în toate cazurile acest lucru este valabil, unele împrumuturi fiind date din prostie. Cică, în mapa cu documentele ce trebuiau verificate sau mai bine spus neverificate, pentru că erau credite aranjate de el, s-au strecurat şi câteva dosare cu acte false ale unor împrumutaţi ce nu aveau înţelegere cu şeful. Gurile rele spun că respectivele dosare de credit au ajuns să fie protejate, după ce omul s-a cinstit bine şi ameţit la fel de bine, n-a mai fost în stare să verifice care-i de-al lui şi care nu. Le-a băgat pe toate de pe masă la mapa de protecţie şi acum, calculează prejudiciul. Acelaşi lucru îl fac şi organele, mai spun cârcotaşii.
O instituţie cu şef ales de populaţie şi-a făcut staţie de carburanţi, spun gurile rele. Mai precis, în fiecare lună maşinile instituţiei sunt alimentate cu carburanţi achiziţionaţi pe bani publici, însă cantitatea este cu mult mai mare decât necesarul. Fiecare maşină primeşte cam 200 de litri de motorină sau benzină doar pentru deplasările pe la diferite obiective prin oraş. Cum localitatea este relativ mică, are vreo doi kilometri dintr-un capăt în altul, înseamnă că zilnic, şoferul face vreo 50 de ture dintr-un capăt într-altul, pentru a reuşi să consume raţia. Chiar şi aşa, tot îi mai rămâne pentru o ieşire la iarbă verde. Şi totuşi, lună de lună, rezervoarele maşinilor sunt uscate, pentru că şoferii vând din carburant, pentru a face şi ei un ban de buzunar, iar edilul bagă la teşcherea sume frumuşele de la singura benzinărie din oraş, unde îşi alimentează maşinile.