Gura lumii

Se plânge lumea prin târg că zona centrală a unui municipiu din sudul judeţului a ajuns feuda băieţilor de bani gata. Aşa se face că, în fiecare noapte, zeci de tineri cu maşini scumpe şi părinţi bine poziţionaţi social şi politic transformă centrul oraşului cu pricina în discotecă în aer liber. Probabil că băieţii, plictisiţi după o zi caniculară, cred că ar fi bine să le ofere celor care se odihnesc ceva muzică, înjurături ca la uşa cortului şi ameninţări, dacă cineva îndrăzneşte să-i apostrofeze, cerându-le să facă linişte. Nu este o surpriză să întâlnim copii de bani gata prost crescuţi, dar este o mare mirare să vedem că şi cei care ar trebui să-i pună cu botul pe labe fraternizează cu ei. Ca un exemplu, zilele trecute, în mijlocul nopţii, aceştia s-au strâns la locul de întâlnire şi au pus de un chef în toată regula cu manele, sticle sparte şi înjurături. La doi paşi se află secţia de poliţie şi era greu de crezut că oamenii ordinii publice să nu audă scandalul. Aşa că şi-au făcut şi ei apariţia la chermeză. Dar, în loc să-i trimită pe cheflii acasă, s-au angajat şi ei la petrecere. Este drept că n-au vrut să guste din licorile alese oferite de petrecăreţi, dar n-au refuzat să stea la taifas cu ei. Mai mult, când au văzut că oamenii din blocurile învecinate, ce vroiau să se odihnească, au început să facă scandal, poliţaii şi-au luat tălpăşiţa, să nu fie văzuţi la locul faptei. Gurile rele spun că purtătorii de chipiuri n-au intervenit, deoarece se tem pentru locul lor de muncă, între băieţii de bani gata aflându-se chiar fiii unor superiori de-ai lor.

Contrabanda este piatra de încercare pentru conducerea de astăzi a ţării, iar zilnic, se trâmbiţează despre câte un amărăştean prins cu vreo două cartuşe de ţigări dosite în portbagajul maşinii, ori cu câte două-trei pungi de cafea nefiscalizată. Numai că, despre contrabandiştii „serioşi“, care aduc marfa cu tir-ul şi apoi o distribuie fără teamă, nimeni nu zice nimic. Cârcotaşii care se dau bine informaţi spun că există şi o explicaţie pentru această situaţie. Cică, băieţii în bleumarin au ordine precise să nu intervină în afacerile baştanilor contrabandişti. Asta, pe de-o parte. Pe de altă parte, unii dintre ei sunt băgaţi până în gât în aceste afaceri. Cică, situaţia de mai sus este întâlnită într-o zonă cu industrie subterană. Şi dau ca exemplu un interlop, cercetat odinioară pentru cămătărie şi contrabandă, care are astăzi o afacere înfloritoare. Oamenii spun că el este principalul furnizor de marfă nefiscalizată pentru această regiune şi se bucură de protecţia unora cu grade şi funcţii mari, pentru că omul cotizează din greu la cine  trebuie. Aşa stând lucrurile, contrabandistul cel cooperant şi cotizant îşi poate face treburile în linişte, sub protecţia celor care ar trebui să-l găbjească şi să-l bage la zdup. Gurile rele spun că protecţia merge chiar mai departe de atât, cei care-l acoperă având grijă să-i elimine şi concurenţa.