Gura lumii

Proverbul „spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti” a devenit în varianta modernă a lumii fotbalului „spune-mi ce imn ai la tonul de apel de la telefonul mobil, ca să ştiu ce fel de om eşti”. Gurile rele susţin că  acest „principiu”  speculativ, dar destul de fundamentat psihologic, se potriveşte perfect cu adevărul în cazul unuia dintre şefii fotbalului hunedorean. Cică, omul care este uns cu toate alifiile şi se adaptează perfect direcţiei „vântului”, fiind mereu prieten cu cei puternici, este perfect caracterizat şi de alegerea făcută în cazul tonului de apel. Astfel, când sună mobilul şefului cu pricina, se aude imnul echipei momentului din oraşul ardelean unde acesta şi-a făcut studiile şi a avut activitate sportivă în tinereţe şi nu imnul echipei aflate, pe moment, în derivă. „Tu ai nume şi renume / Forţa, Forţa CFR”, cântă telefonul boss-ului, din imnul puternicilor zilei, deşi, moral şi ca activitate, şeful a fost mai legat de echipa aflată acum la greu. Oricum, imnul formaţiei care pe moment e în suferinţă vine cu o replică elegantă şi le pune o etichetă plastică acelora care s-au sucit în favoarea puternicilor, pentru că sună cam aşa: „Echipa noastră are sufletul curat / Nu ca CFR spurcat” (cântat pe melodia de la Căsuţa noastră).

Se ştie că suma viciilor e constantă şi că apucăturile negative nu au nici în clin, nici în mânecă cu  meseria sau gradul de educaţie al oamenilor. Aşadar, faptul că unii dascăli sunt prieteni cu băutura nu ar fi o mare problemă, atâta timp, cât această slăbiciune nu le-ar afecta munca şi nu ar fi un exemplu negativ. Însă, când căderea în păcat are loc în spaţiul şcolii şi împreună cu tinerii pe care dascălii ar trebui să-i educe, lucrurile devin condamnabile.
Spun cârcotaşii că la o instituţie de învăţământ de cel mai înalt nivel din sudul judeţului, unul dintre profesori şi-a sărbătorit ziua de naştere chiar în laboratorul unde îşi desfăşoară activitatea. Cică, petrecerea a depăşit cu mult limitele unui astfel de eveniment în spaţiul şcolar (adică suc, cafea, mici gustări) şi a avut de toate, de la exces de alcool,  până la participanţi, dascăli şi discipoli de-ai lor, turmentaţi şi veseli. Culmea este, zic băgătorii de seamă, că petrecăreţii n-au avut nici un fel de jenă şi au cărat lăzile cu băutura în văzul lumii, fără să se sinchisească de faptul că, totuşi, se aflau într-o instituţie de învăţământ.

Comenteaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.