Gura lumii 16.10.2012

Echipamentul de joc în culorile şi cu sigla (emblema) tradiţională şi recunoscută de suporteri şi adversari este pentru grupările sportive la fel ca halatul alb şi stetoscopul pentru medici. Din acest motiv, finanţatorii cluburilor pot să aleagă orice stil vestimentar şi să imprime numele oricărui sponsor vor ei pe echipamentul oficial a sportivilor din echipele pe care le susţin, însă nu e elegant şi inspirat să schimbe culorile şi sigla.  În acest context, noul echipament pus la dispoziţie de principalul sponsor jucătorilor unei echipe care merge foarte bine din punctul de vedere al rezultatelor este perceput de o anume parte a oficialilor clubului şi a suporterilor ca un „dar otrăvit”. Concret, nemulţumiţii se plâng că emblema originală de pe echipamentul de joc, care conţinea unele elemente simbol ale oraşului din care provine echipa, a fost înlocuită cu sigla firmei, care este principalul finanţator al grupării, siglă reprezentând o pasăre de curte, ce nu are nici o legătură cu fotbalul, ori cu tradiţia clubului. De aici şi până la a interpreta generozitatea şi preocuparea pentru binele şi performanţele grupării ca subtile manevre pentru promovarea propriilor interese nu a fost decât un pas, iar acesta a fost făcut pe diverse site-uri de socializare. Rămâne de văzut dacă spiritele se vor inflama şi mai tare sau cei cu banii vor avea înţelepciunea să nu mai calce pe simbolurile pentru care fanii sunt gata să-şi dea viaţa (cel puţin, în scandări).

Afacerile cu terenuri au reprezentat o sursă de îmbogăţire pentru mulţi români cu pile, cunoştinţe şi relaţii. Reţeta unor astfel de manevre era simplă, ideea fiind aceea de cumpărare a unor terenuri ieftine, la un moment când acestea nu erau importante, şi re-vânzarea lor către alţii sau către autorităţi, atunci când ele deveneau de interes. Şmecheria a funcţionat recent şi într-o localitate din sudul judeţului, unde s-a derulat o investiţie etichetată oficial ca turistică, dar din care s-au umplut multe conturi neoficiale şi neturistice. Personajele cheie ale afacerii au fost edilul respectivei localităţi şi fiul său, tânăr şi prosper om de afaceri. Astfel, pe baza unei informaţii primite de la tăticul, care a tras sfori pentru a deturna şi în propriul interes locaţia investiţiei turistice, copilaşul întreprinzător a cumpărat de la o unitate militară nişte terenuri la un preţ de nimic. La destul de scurt timp după această investiţie, afaceristul a primit o ofertă de nerefuzat din partea autorităţilor locale, interesate de respectivele terenuri pentru investiţia turistică sprijinită de stat şi chiar din fonduri europene. Cum preţul oferit era de „n-şpe” ori mai mare decât cel iniţial de cumpărare, afaceristul a bătut rapid palma cu autorităţile şi s-a umplut de bani. Rămâne de văzut dacă vreodată, vreun organ de control al statului va sesiza manevra şi va declanşa vreo anchetă.