Gura lumii 15.12.2016
Printre cei aproape 150 de candidaţi hunedoreni la un fotoliu de parlamentar s-a aflat, firesc, şi un etern candidat, ce a devenit, după scrutinul de duminică, perdantul de serviciu. Deşi, unele ziare locale s-au grăbit să-i pună coroniţa cu flori pe cap şi să-l prezinte drept câştigător, valul redistribuirilor l-a măturat de pe firmament, făcându-i navetişti de Bucureşti pe alţii, iar pe el, lăsându-l să aştepte un alt tren. N-o fi fost omul pe acasă atunci când s-a împărţit norocul. Dar cum pe acolo, de unde-i perdantul nostru, nu prea „umblă” trenurile, e posibil ca aşteptarea să-i fie lungă şi grea, iar uitarea… omenească. Adică, eternul candidat ar putea ajunge un om uitat sau marginalizat!
Manevră reuşită, final… catastrofal. Aşa ar putea fi catalogată iniţiativa unei filiale hunedorene de partid cu pretenţii. Pentru că nu şi-au mai găsit (prin cotloanele locale) nici mecanici, nici… locomotive, ei au apelat la importuri. Unii cârcotaşi spun că locomotiva de serviciu le-a deraiat, provocându-le un carambol uriaş de le-ar fi îngheţat zâmbetul pe buze chiar şi surâzătoarelor personaje iţite pe panourile electorale. Ce să-i faci!? Asta-i politica de cumetrie! Pui pe cineva de la alt partid sau din alt judeţ să „sape” după voturi pentru unii care, aşa cum spuneau alegătorii, nu prea aveau ce căuta pe listele de candidaţi.
