Gura lumii 13.10.2016

Un primar dintre aceia ce domnesc peste vreo urbe, îmbătat, şi la propriu şi la figurat, de multele şi enormele sale… succesuri electorale, şi-a pus în gând să mai răstoarne încă o găleată de bunăstare şi confort peste năpăstuiţii şi tot mai împuţinaţii locuitori ai oraşului în care, în perioada avântului post-revoluţionar, a fost năşită tagma benzinarilor şi ctitorite hangarele cu de-ale gurii. Din coloratele sale vise răsar acum, precum ciupercile după ploaie, puzderie de centrale, ca să-i fie lumii cald după posibila apocalipsă a mastodontului fumegător de pe malul gârlei. Cât de lăudabilă este această iniţiativă, rămâne de văzut! Cert este că pentru transpunerea visului în realitate mai este nevoie de bani şi niscaiva terenuri. Or, terenurile mai trebuie procurate de la deţinătorii lor. Cu ce preţ şi prin ce încrengături? Pentru cineva obişnuit cu astfel de tranzacţii este… floare la ureche. Că la el,  o floare este mai nimic. Are nevoie de câte un buchet.

Un grobian, ce se piaptănă cu prosopul, care n-a fost niciodată ceea ce se pretinde de vreo două decenii încoace, deşi s-a  cam scremut vârtos, a devenit, brusc, mare moralist şi fin analist al politici, de pe dunga gârlei. Bietul neica-nimeni nici n-a apucat să-mbuce din rahatul respectivei, că această aromă i-a copleşit papilele gustative, făcându-l să saliveze precum câinele din celebrul experiment pavlovian. Visătorul viitor navetist de Bucureşti   nu s-a mulţumit doar cu salivatul, iar pentru a arăta cine-i el cu adevărat şi câte parale face (meteahnă mai veche), s-a pus cu gura şi cu pixul pe nevinovatul electorat, băgându-i cu simţ de răspundere degetele în ochi pentru a-i arăta ce politician de valoare (sau scump politician) pierde judeţul şi ţara dacă nu e Nulitatea-Sa trimisul hunedorenilor la Casa Popoului. Că pârdalnicul şi-a dat drumul în campanie înainte de vreme, mai treacă, meargă. C-aşa fac mai toţi! Dar, să se oţărască la noi, să-i înghiţim toate elucubraţiile de neam prost, să fim ţinta jegoaselor sale aprecieri, a trufiei nedisimulate şi a impertinenţei acestui nime-n drum, asta, chiar nu o înţelegem! Acest individ cu mintea într-un permanent voiaj… lucrativ, vânător acerb de bani, funcţii sau niscaiva sinecuri politice, chiar, nu-şi merită locul ocupat pe listele unui partid apărut la apelul de seară. Şi, mai mult decât atât, nu merită nici măcar un vot.  Stufos la vorbă şi… bălărios în gândire (sau viceversa), candidatul nu e nici pe departe alduitul personaj care să purceadă cu sabia dreptăţii în mână  în marea bătălie cu… morile de vânt.