Electoratul pavlovian

Volodia Macovei

Nu-mi face, niciodată, plăcere să scriu despre comportamentul visceral al unei felii sănătoase din electoratul românesc. Dar nu scap de această corvoadă, pentru că trebuie să constat, cu tristeţe, că lucrurile nu se schimbă şi felia de electorat cu ochii deschişi şi mintea limpede nu creşte nicicum.

Aşadar, USL-ul hunedorean, inclusiv din propriile declaraţii, a pierdut, ruşinos, prima şi, poate, cea mai importantă bătălie din războiul regionalizării: sediul administraţiei fiscale regionale, promis şi luat înapoi de guvernul Ponta. Ca struţii, trăgând linii lungi prin deşert cu capul în nisip, useliştii hunedoreni s-au ascuns, căutând o soluţie să spele aşa ruşine.
Pesediştii, iniţial mai tăcuţi decât pietrele din cetate, au ieşit, până la urmă, cu declaraţia că s-au înţeles cu colegi de-ai lor din celelalte judeţe, să împartă prin discuţii viitoarele sedii regionale. Apă de ploaie, în condiţiile în care influenţa lor la Bucureşti e zero, cum s-a demonstrat. Măcar au încercat să ne mai aburească.
Liberalii, în schimb, parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, au pus de ciolhan şi veselie, cu micii şi berea până la urechi, sărbătorind de parcă s-a mutat guvernul la Hunedoara, când Hunedoara a fost pusă în genunchi. Gălăgie, muzică asurzitoare în centrul Devei, corturi sărbătoreşti, steguleţe penibile cu marii politicieni care au înfăptuit ruşinea de cu o zi, două, înainte. Dar, parcă înţeleg. Liberalii hunedoreni au spus că scot lumea-n stradă, dacă ni se ia sediul finanţelor regionale. Şi au făcut-o! E drept, nu cum înţelegeam noi, dar, nu-i aşa?, adânc-încurcată e mintea politicianului!
Sumbră mi s-a părut liniştea şi zâmbetul larg cu care mulţi dintre cei prezenţi uitaseră deja umilinţa, luau steguleţe cu politicieni şi le-nvârteau pe degete şi se uitau cum îmbucă alături de ei şi ministrul Muncii şi şeful judeţului şi se bucurau că miroase a mici şi peşte prăjit şi bere şi că zgomotul asurzitor al muzicii le şterge gândurile. „Nu-s chiar răi, liberalii ăştia! Bere, muzică, antren! Lasă-i, săracii! Prea îi critică unii şi alţii, oricum nu aveam nevoie de sedii regionale, ce să facem cu ele?, dar un spectacol cu beute nu mai fu de vreo săptămână, ne lipsea! Hai noroc!”