Editorial în 2 timpi

…fără legătură între timpii ăştia.
1. Atâta eludare a unei logici elementare nu am mai văzut de foarte mult timp. Indiferent cu cine ţii, politic mă refer, nu se poate – chiar membru sau simpatizant PDL fiind – să nu recunoşti, măcar în sinea ta, dacă nu altfel, că Traian Băsescu frizează absurdul prin modul său de a judeca conjunctura. Absurdul ăsta convine partidului său, dar este nociv. Zice preşedintele: am greşit cu dizolvarea Parlamentului…! (simplu, nu? spui o tâmpenie şi a doua zi retractezi senin…). „Atunci când partidele nu mai reuşesc să găsească o soluţie, se apelează la electorat, el dă soluţia“, a declarat Băsescu. Păi partidele, PNL, PSD, UDMR şi minorităţile au găsit o soluţie, de ce n-o aplică preşedintele? A, pentru că această soluţie nu e cea pe care o doreşte el. E ca în bancul cu testul de inteligenţă şi testul de forţă, cel în care trebuie introduse nişte corpuri geometrice în orificiile care li se potrivesc ca formă şi dimensiuni. La sfârşit, unii trec testul de inteligenţă, alţii de forţă, dacă nu se potrivesc, le îndeasă. Aşa şi preşedintele nostru, le potriveşte el cu forţa, dacă logica îi joacă feste. Şi susţinătorii se grăbesc să aprobe – da, da, domnule preşedinte… Să ai opţiuni politice ferme e una, să accepţi tâmpenii, alta.
2. Mircea Diaconu la Deva. Destul de multă lume în sală, am uitat să rog să fie închise telefoanele mobile. Dar, probabil şi dacă spuneam, era acelaşi lucru. Invariabil, în fundul unei poşete sau printr-un buzunar interior de haină sună blestematul de telefon. Reacţiile sunt de trei feluri: respectivul sau respectiva roşeşte, se precipită să găsească aparatul şi îl închide. Sau nu se precipită, începe o scormoneală lentă, în care telefonul cântă, şi cântă, şi cântă. Nu este găsit în timp util, amuţeşte singur. După câteva minute, sună iar… Sau telefonul este găsit – ăsta e al treilea tip de reacţie – şi nu numai că nu este închis, ci începe convorbirea, cu nesimţire, ba chiar cu voce mai ridicată decât de obicei, să se audă. Aşa a procedat o doamnă la sus-pomenita întâlnire, îi făcea concurenţă lui Mircea Diaconu, ignorând privirile îndreptate spre ea cu reproş.
Telefonul mobil din fundul poşetei a sunat şi în timpul recitalului lui Şerban Lupu din cadrul Toamnei muzicale hunedorene, deşi li se spusese de trei ori spectatorilor să le închidă sau să le pună pe silent.
Domnu’ Boc, chestii de genul ăsta sunt prevăzute în Legea educaţiei…?

One thought on “Editorial în 2 timpi

  • 19 octombrie 2009 la 10:51
    Permalink

    Ai dreptate domnule. Sa speram ca oamenii s-au trezit si au vazut ca Basescu reprezinta cel mai mare rau pentru tara noastra. Sa speram ca scapam de el dupa votul din 22 noiembrie sau macar dupa cel din 6 decembrie.

Comenteaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.