Dr. Iulia Roșu, medic specialist pneumolog în cadrul Sanatoriului de Pneumoftiziologie Geoagiu: tuberculoza, încă prezentă în comunitate

Magdalena Șerban

Cu toate că tuberculoza este ates­tată din antichitate, fiind punctată în scri­e­rile lui Hipocrate, abia în 1882 bac­teria în cauză a fost descoperită de medicul Robert Koch, fapt pentru care a primit Premiul Nobel pentru Fizio­lo­gie sau Medicină, 23 de ani mai târziu. Din pă­cate, boala dăinuie și astăzi. Dr. Iulia Roșu, medic specialist pneumolog în ca­drul Sanatoriului de Pneumo­fti­zi­o­logie Geoagiu, spune că descoperirea me­di­ca­mentelor antituberculoase a schim­bat radical evoluția afecțiunii, care a devenit una vindecabilă. Însă și așa, tot există riscuri dacă nu se iau măsuri.

Investigațiile medicale sunt gratuite chiar și pentru cei neasigurați
„Tuberculoza este contagioasă (mai puțin contagioasă față de alte infecții respiratorii, dar cu transmitere pre­do­mi­nant pe calea aerului, la un contact intim prelungit peste 45 de minute, zilnic), iar la noi în țară e o boală endemică. Tra­ta­mentul este gratuit pentru pacient, supor­tat 100 la sută de stat, prin Pro­gramul Național. Pacienții neasigurați beneficiază de 72 de ore de investigații gratuite și internare, pentru a confirma sau infirma boala. Țara noastră, ca incidență, la ora actuală se situează peste media europeană, mai apropiată cu ce se găsește în țările africane. Tratamentul durează 6 luni și dacă este administrat corect, iar pacientul este conștiincios și ia lucrurile în serios, șansa de vindecare e cea maximă. Dacă după vindecare, bol­navul respectiv va duce un stil de viață sănătos, tuberculoza nu mai revine, dar dacă stilul de viață este complet dez­or­do­nat, poate reveni ori­când. Periodic, ar fi ne­ce­sară câte o radiografie și o monitorizare”, a precizat dr. Iulia Roșu (foto), medic specialist pneu­mo­log la Sa­na­toriul de Pne­u­moftiziologie Geoagiu.

De ce, cum și în ce condiții apare. La copii este gravă, dar are șanse mari de vindecare
Legat de factorul genetic, mediu și alți parametrii care pot contribui la această afecțiune, lucrurile sunt certe mai ales în ce privește condițiile de risc. „Contactul cu bacilul Koch îl avem toți, dar nu toți dezvoltăm boala (tuberculoză). Mai ales generația de dinainte de 90, cu toții cred că am avut contact cu această bacterie, incidența în România fiind una mare, la vremea respectivă. Prin scăderea imu­nității, surmenaj și stres sau alt cadru de acest gen, boala se poate reactiva. Noi, la sanatoriu, tratăm tuberculoza secundară, adică cea a adultului. Prima infecție este una latentă, iar de-a lungul vieții se poate face forma secundară. Anumite categorii sociale, îndeosebi cele precare, din pă­cate prezintă acest risc de tuberculoză, locuind în comunități aglomerate, cu o igienă lacunară, iar dacă unul e bolnav și se doarme în aceeași încăpere cu el, ca­tegoric că expunerea e mare. Poate sunt și fumători, poate consumă alcool, nu au alimentație sănătoasă, etc. E drept, pe vremuri poate că a fost așa, însă în 2023 vorbim deja despre alte exemple. Pot fi bolnavi care provin și trăiesc în rândul unor categorii sociale bine cotate. Sunt actori, jurnaliști și mulți alții care au avut tuberculoză. Chiar și tineri care din pricina stresului provocat de examenele de bacalaureat s-au confruntat cu reac­tivarea tuberculozei, doamne/dom­nișoa­re d­upă o cură drastică de slăbire, etc. Pacienții cu boli autoimune și care ur­mea­ză tratament imunosupresor sunt și ei expuși, diabeticii, cei cu insuficiență renală, cei dializați. (…) Cea mai obişnuită modalitate prin care un copil este infectat cu tuberculoză este de a lua boala de la o persoană care suferă de tuberculoză. Principala cale de răspândire este cea a pică­turilor – micobacteriile patogene sunt prezente în secreţiile persoanei bol­nave (strănut, salivă, etc). Micobacteriile supraviețuiesc timp îndelungat în aceste picături și pot infecta o persoană. Nu orice contact cu micobacterii are drept rezultat tuberculoza – riscul creşte odată cu timpul petrecut cu persoana in­fectată (în special dacă un mem­bru al familiei suferă de tu­ber­culoză). Copilașii fac, din ne­fe­ricire, complicații. Neavând imuni­tate împotriva bolii, fac for­mele primare, deci nu lo­calizate doar la nivel pul­mo­nar (encefalite TB, meningite TB, etc). Afec­tarea e extinsă, for­mele sunt mult mai severe și amenințătoare de viață plus se poate rămâne cu sechele. Vaccinul administrat în primele 72 ore de viață este ideal, dar părintele trebuie să-și dea acordul. Este forma de prevenție cea mai importantă”, a mai subliniat specialistul.

Când sanatoriul devine a doua casă…
Și totuși, există un rău major și în rândul adulților: tuberculoza multidrog-rezis­tentă, o formă a bolii care asigură astăzi, în România, doar puţin peste 75 la sută rată de succes. Cazurile se tratează cu costuri de cel puţin 10 ori mai mari şi speranţe mici de izbândă. Pacientul trebuie spitalizat pe o perioadă extrem de mare, sanatoriul devenind a doua lui casă. In esența ei, TB-MDR este aceeași boală infecțioasă transmisibilă ca și tuberculoza obișnuită, dar se deosebește de aceasta prin faptul că bacilii își dez­voltă mecanisme speciale de protecție împotriva medicamentelor antitubercu­loa­se utilizate în mod obișnuit. „Pacienții diagnosticați cu o astfel de formă, cea multidrog-rezistentă, beneficiază de consiliere psihologică, presiunea fiind mare pe psihic, nu doar pe partea fizică. Oricât de bune ar fi condițiile de spi­ta­lizare și îngrijire, orice bolnav preferă confortul pa­tu­lui de acasă. Noi în­cer­căm să facem tot po­si­bilul să-i mai înlesnim șederea îndelungată, dar tratamentul nu poate fi urmat decât într-o unitate specializată. Transmit să­nă­tate, tuturor”, a declarat managerul Sanatoriului de Pneumoftiziologie din Geoagiu, Ancuța Suciu (foto).