BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Vorbesc cârcotașii că un lucrător cu halat alb a ajuns să fie spe­rietura pacienților, du­pă ce le cere tuturor ce­lor care sunt in­ter­na­ți la el șpagă câteva sute de lei. Omul nos­tru nu se sfiește să le ceară bani bolnavilor, altfel oamenii sunt ne­voiți să se chinuie cu tratamente grele, fă­cute târziu. Res­pec­ti­vului i-a mers vestea că cere bani, așa că pacienții vorbesc între ei și se plâng că, dacă nu vin cu plicul la om, degeaba stau pe a­colo, că nu le face ni­meni nimic. Azi așa, mâine la fel, zilele trec și oamenii sunt tot mai răi, din cauza unui șpă­gar care ziua în amiaza mare cere bani bol­na­vilor.

 

Spun zvonerii prin târg că se lucrează foarte frumos la niște primării. Funcționarii, plă­tiți regește, sunt ru­gați să muncească, așa să nu vadă careva că se joacă pe cal­cu­lator. Concret, arată gu­rile rele, este vorba de o funcționară care habar nu au cu ce se mă­nâncă jobul ei. Asta, deși sunt de ani buni pe funcțiile res­pective. Cârcotașii sus­țin că ea așteaptă șpagă de la toți care trec pragul biroului, din afara pri­mă­riei, se-nțelege. Du­duia cu pricina nu mișcă o hârtie fără să primească ceva pen­tru ea, o atenție, o sumă, ceva, altfel a­mână toate lucrurile. Că așa vrea ea. Și, până acum, nimeni nu a deranjat-o. Oare de ce?