BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Șeful unui serviciu im­portant dintr-o lo­ca­li­tate sudică a județului, spun gurile rele, a ca­dorisit un contract toc­mai unui afacerist care n-are nici în clin nici în mânecă cu activitatea respectivă. Acest as­pect este lipsit de im­por­tanță atâta timp cât se pot stoarce bani buni, astfel că toate sar­cinile au din caietul de licitație au fost scrise pentru el. Zvonarii spun că prin această scamatorie, o­mul face sute de mii de lei iar rezultatul muncii sale este egal cu zero. Ca de fiecare dată, hâr­țo­găria va ajunge într-un sertar și nimeni nu va avea nevoie de ea. Câr­cotașii spun că omul a fost însărcinat prin con­tract să stabilească dacă urbea are po­ten­țial de a se dezvolta tu­ris­tic, lucru care ar fi putut fi făcut gratis chiar de stat. Totuși, dacă s-ar fi întâmplat acest lucru, atât afa­ce­ris­tul cât și șeful de ser­vi­ciu dar și șeful șefului de serviciu ar fi rămas cu buza um­flată, adică n-ar fi pus mâna pe nici un pol.

 

Un adevărat imperiu și-a construit doar din vânzarea de deșeuri, adică vechituri aduse moca de peste hotare iar acum se află în situa­ția de a cerși un colț de pâine și o cană cu apă. Este vorba de un individ din regiunea cu lăm­pașe, specialist în afa­ceri, dar și mai pregătit în a fura statul. De mai multe ori a fost la un pas de a ajunge după gra­tii pentru evaziune, dar de fiecare dată a scă­pat după ce a plătit pa­gubele. Gurile rele spun că omul a făcut și o pasiune pentru jocu­rile de noroc și cum nu mai avea lichidități a luat de la un cămătar stră­in un împrumut. A mai luat unul și tot așa până și-a pierdut impe­riul. Zvonarii spun că a ajuns la sapă de lemn și trăiește ca ultimul om, într-o gheretă care ser­vea ca punct de adă­post pentru paznicii care-i păzeau agoniseala.