Actualizarea şi îmbunătăţirea prevederilor Codului de procedură fiscală (continuare)

18 decembrie 201818 decembrie 2018 Mesagerul Hunedorean

Pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice, Actualizarea şi îmbunătăţirea prevederilor Codului fiscal şi ale Codului de procedură fiscală, sunt publicate motivările iniţiatorilor propunerilor şi textele de modificare/completare propuse.
Continuăm prezentarea, în cele ce urmează, a textelor propuse şi motivările iniţiatorilor privitor la Codul de procedură fiscală.

4.4.1. Art. 181. Penalitatea de nedeclarare în cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal central, alin. (7)
Textul actual: Penalitatea de nedeclarare nu se aplică dacă obligaţiile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de contribuabil/plătitor şi stabilite de organul de inspecţie fiscală prin decizii de impunere rezultă din aplicarea unor prevederi ale legislaţiei fiscale de către contribuabil/plătitor, potrivit interpretării organului fiscal cuprinse în norme, instrucţiuni, circulare sau opinii comunicate contribuabilului/plătitorului de către organul fiscal central.
Text propus: Camera Consultanţilor fiscali propune abrogarea.
Motivarea iniţiatorului: În Codul de procedură fiscală, la art. 181 „Penalitatea de nedeclarare în cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal central” alin. (7) se prevede că: „Penalitatea de nedeclarare nu se aplică dacă obligaţiile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de contribuabil/plătitor şi stabilite de organul de inspecţie fiscală prin decizii de impunere rezultă din aplicarea unor prevederi ale legislaţiei fiscale de către contribuabil/plătitor, potrivit interpretării organului fiscal cuprinse în norme, instrucţiuni, circulare sau opinii comunicate contribuabilului/plătitorului de către organul fiscal central.”
Din această reglementare rezultă faptul că, în condiţiile în care există diferenţe între obligaţiile fiscale calculate de către contribuabil prin aplicarea unor interpretări ale organului fiscal central şi cele stabilite de către organul de inspecţie fiscală, nu se datorează penalitatea de nedeclarare. Este corectă această interpretare, din care ar rezulta faptul că interpretările organului fiscal central nu sunt opozabile organelor de inspecţie fiscală? Dacă nu aceasta a fost voinţa legiuitorului, respectiv dacă interpretările organului fiscal central sunt opozabile organelor de inspecţie fiscală, atunci nu există diferenţe între obligaţiile fiscale calculate de către contribuabil prin aplicarea acestor interpretări şi cele stabilite de către organul de inspecţie fiscală (nu există debite stabilite suplimentar care să genereze penalităţi de nedeclarare). Considerăm că această prevedere trebuie eliminată din Codul de procedură fiscală, deoarece, pe lângă faptul că nu este aplicabilă (nu se pune problema unei penalităţi de nedeclarare atâta timp cât nu există diferenţe la debitul principal), poate fi interpretată eronat de către organele de inspecţie fiscală.

4.4.2. Art.181, Penalitatea de nedeclarare în cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal central, alin. (8)
Textul actual: (8) Despre aplicarea penalităţii de nedeclarare potrivit alin. (1) sau, după caz, despre neaplicarea acesteia potrivit alin. (6) sau (7), se consemnează şi se motivează în raportul de inspecţie fiscală. Prevederile art. 130 alin. (5) şi ale art. 131 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător.
Textul propus: (8) Despre aplicarea penalităţii de nedeclarare potrivit alin. (1) sau, după caz, despre neaplicarea acesteia potrivit alin. (6) sau (7), se consemnează şi se motivează în raportul de inspecţie fiscală. Prevederile art. 130 alin. (5) şi ale art. 131 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător. Lipsa menţiunii din cuprinsul raportului de inspecţie fiscală privind aplicarea penalităţii de nedeclarare conduce la decăderea organului fiscal din dreptul de a mai aplica penalitatea prin alte acte administrative subsecvente sau accesorii.
Motivarea iniţiatorului: –

4.5. Art. 182. Dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget:
Textul actual: –
Textul propus: (5) Dreptul contribuabilului/plătitorului de a solicita dobânda prevăzută de prezentul articol se prescrie în termen de cinci ani. Termenul începe să curgă de la data de 1 iulie a anului următor celui în care:
a) au fost stinse prin oricare dintre modalităţile prevăzute de lege sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilului/plătitorului;
s-a împlinit termenul prevăzut la alin. (1);
b) anularea actului administrativ fiscal a devenit definitivă, în cazul prevăzut la alin. (2);
c) restituirea a fost admisă definitiv, în cazul prevăzut la alin. (3).
Motivarea iniţiatorului: Dreptul de dobândă prevăzut la art. 182 are natura unui drept de creanţă fiscală în sensul art. 1 CPF, dar pentru care nu există reglementat un termen de prescripţie special aşa cum este cazul celorlalte categorii de drepturi având această natură.