Vorţa: lemnul de foc, apreciat doar pentru comercianţi
Magdalena Şerban
Primarul din Vorţa, Emil Radu Bureană (foto), are trei mari ofuri legate de fondul forestier. Unul ţine de promovarea deficitară a informaţiilor legate de ajutorul de stat oferit pentru pădure, altul se referă la modul în care este aplicat cadrul legal, iar al treilea are în cauză nediferenţierea dintre persoanele fizice şi marii jucători comerciali de pe piaţa lemnului.
După cum se ştie, atât administraţiile publice locale, cât şi deţinătorii de pădure persoane fizice sau asociaţii ale acestora au putut depune cereri de sprijin pentru accesarea schemei de ajutor de stat – Servicii de silvomediu, servicii climatice şi conservarea pădurilor, demarată prin Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA).
„Lumea nu a ştiut că poate beneficia de sprijin european pentru pădure. Şi care a avut norocul să afle, s-a întâmplat târziu. Nici administraţiile publice locale nu au fost mai presus. Păcat. Sunt bani europeni ce tare i-ar mai fi ajutat pe bieţii oameni. Noi, ca primărie, avem 321 de hectare de fond forestier, însă nici în zi de azi nu deţinem titlu de proprietate, din pricina vechilor amplasamente şi a paşilor impuşi. Aşa că nu putem întocmi amenajament silvic şi nu putem tăia nici lemn pentru foc. Îl cumpărăm, la fel ca restul cetăţenilor. Oricum, trebuia să achităm cam 30.000 de lei pe an pentru pază şi administrare. Ieşeam în pierdere. Şi ca să fiu sincer, ieşim mai ieftin să-l achiziţionăm dacă luăm în calcul poziţionarea pădurii, distanţa, transportul şi calitatea lemnului etc. Dar mai e ceva extrem de important. Am tot semnalat, dar nu mă ia nimeni în seamă. În primul rând, ca oamenii să poată să-şi taie lemn pentru foc, fie din pădure sau păşune împădurită, au nevoie de tot felul de acorduri şi avize. Plus foaie de transport, cheltuieli cu transportul etc. Deci sunt băgaţi în aceeaşi oală oamenii simpli cu mafia lemnului. Ei au nevoie pentru consum, să nu moară de frig, nu fac profit din asta. Pe când alţii încasează milioane. Nu îi poţi pune pe acelaşi palier. În concluzie, trebuie revizuite criteriile legislative şi reduse cerinţele pentru persoanele fizice. Atâtea drumuri la primărie şi la ocolul silvic, urmate de marcare, sistem gps activ, cărat lemnul din pădure şi lista continuă. Oamenii sunt în vârstă, majoritatea. Chiar merită chinuiţi?”, întreabă primarul comunei Vorţa.
Acesta mai spune că trebuie stabilit un plafon maxim pe gospodărie şi în baza unei simple cereri aprobate, se marchează lemnul cuvenit şi apoi se ia acasă. Nici o altă birocraţie. Cât despre dezastrul produs de transportatorii de masă lemnoasă care nu respectă tonajul stabilit de lege, s-a găsit ac şi de cojocul lor. Astfel, s-a dat o hotărâre de consiliu local în baza careia s-a interzis depăşirea a 7,5 tone. De atunci, s-au liniştit cu toţii.
