Un strop de cultură. Florin Faur şi noul volum ,,Doar timpul…”

          „Doar timpul…” este al doilea volum scris de poetul brădean Florin Faur. Cartea cuprinde poezii şi reflecţii.
Problema centrală a volumului este scurgerea ireversibilă a timpului. Pendulând între neant şi infinit, omul îşi dă seama de slăbiciunile sale şi încearcă să- şi găsească un sens prin cultură. Florin Faur este un autodidact, aflat la intersecţia dintre două regimuri politice: cel comunist şi cel democratic. Scrierile sale oglindesc gândurile care l-au măcinat din tinereţe până la maturitate şi reprezintă formarea sa ca om. Aflat la vârsta deplinei maturităţi, autorul se simte dator să ne împărtăşească experienţele sale. Există un timp obiectiv, care se scurge la fel pentru toţi, măsurabil prin ore, zile, ani. Alături de acesta, avem un timp subiectiv, trăit de fiecare dintre noi, la intensităţi diferite. Autorul mărturiseşte că ar fi vrut să facă studii universitare, dar nu a avut posibilitatea. Din cauza greutăţilor familiale, a fost nevoit să lucreze la o vârstă foarte fragedă. Aceasta nu l-a împidicat să se autoeduce. Admirator al lui Shakespeare, autorul notează: ,,Nouă nu ne mai rămâne/Decât să vorbim despre/ Ce a scris el/ Deşi nu putem cât ar merita./”
Singur într-o lume pe care o consideră rece, ostilă, indiferentă la suferinţele lui, Florin Faur îşi caută un suflet cu care să rezoneze, în care să se oglindească. ,,Totuşi trebuie să ne întâlnim,/ Inima iubeşte în cadenţe bizare./ şi eu am fost undeva pe Pământ,/ Tu unde ai fost?” Desprins parcă dintr- un alt timp, autorul îşi caută un echilibru. Conştient de fragilitatea omului în Univers, autorul doreşte să lase ceva în urmă, o picătură din viaţa lui.
L-am cunoscut pe Florin Faur într-o zi senină de octombrie. Cu ochelarii lui de vedere, părea un bunic sfătos, în căutarea unor oameni care să-l înţeleagă. Din păcate, zbuciumul vieţii cotidiene, nu ne permite să-i acordăm atenţia pe care o merită. Trăim într-o societate informatizată, suntem dependenţi de Internet şi am uitat să mai citim o carte, am uitat comunicarea autentică, schimbul de idei, care permite transformarea conştiinţei. Desprins parcă dintr-o altă lume, venind parcă din Agora grecilor antici, Florin Faur încearcă să reînvie vremuri demult apuse. Este un nostalgic, un idealist, un suflet sensibil, revoltat în faţa nedreptăţilor, minciunii, lipsei de valoare, de moralitate.

Doar timpul ne mai poate arăta calea spre lumina cunoaşterii. Iubirea este pentru autor o cale prin care îşi poate vindeca rănile sufleteşti, provocate de suferinţele trăite într-un trecut mai mult sau mai puţin îndepărtat. Lectura cărţii ne poartă spre profunzimile sufletului fiecăruia dintre noi, fiind o invitaţie din partea autorului de a-i citi gândurile şi de a ne răgăsi în suferinţele tră

ite de el, rezonând cu ele. Timpul e scurt şi trebuie trăit cu intensitate, fiecare clipă fiind ascunsă în suflet. Scriind această carte, Florin Faur ne-a dăruit cu generozitate clipe preţioase din viaţa lui, clipe pe care speră că le vom primi cu plăcere, răsplătindu-l, citindu-le cu interes şi învăţând ceva din ele.(Prof. Petrina Armie)