Turnul de fildeş al spectatorului devean

Lucrez la sumarul pentru următorul număr al revistei „Politics & Media”.
Sunt abonat on-line, gratis! (ce mai e gratis azi…?) la piese de jazz de pe un fel de youtube al jazzului, care se numeşte exact aşa: Jazz on the Tube. Primesc mai multe videoclipuri cu Stan Getz, supranumit de fani „Sunetul” (The Sound), pentru că pe 2 februarie ar fi fost ziua lui (a trăit din 1927 până în 1991). Ascult „The Girl from Ipanema” şi mă gândesc numai la lucruri pozitive, că şi aşa, uneori mi s-a reproşat că prea văd totul în negru.
Muzica, arta în general, pot fi foarte bine refugii. Mă enervasem, cu o seară în urmă, pe Gâdea şi ceilalţi, care încercau să discrediteze prin băşcălie doi intelectuali de marcă – Pleşu şi Liiceanu. Or fi având cei doi păcatele lor, nici mie nu mi-a convenit deloc, dar deloc, plasarea lor mai mult sau mai puţin explicită – între timp Pleşu, prin editorialele sale, a dat dovadă explicit că nu e la remorca vreunui lider politic – de partea lui Traian Băsescu. Mai mult, chestia aia cu şcoala românească profilată ba pe tâmpiţi, ba pe filosofi, a fost deranjant de uşor trecută cu vederea de Gabriel Liiceanu. Până la a-i discredita însă în maniera în care încercau s-o facă cei din studio – mai puţin Mircea Geoană şi Andrei Marga, m-am bucurat că nu au marşat – este cale lungă… Am schimbat programul.
Gândul mi-a fugit spre intelectualii Devei şi posibilele lor locuri de refugiu. Nu prea multe. Am semnalat deschiderea Teatrului de Artă, dar revin, pentru că sunt efectiv impresionat de stagiunea nu densă, ci de-a dreptul aglomerată, dacă ar fi să folosesc un eufemism puţin impropriu, dar nu în sens peiorativ. Dacă echivalăm refugiul, fie el şi de scurtă durată, cu un turn de fildeş de unde poţi contempla liniştit şi detaşat lumea şi efemerul ei, atunci teatrul poate fi un asemenea loc.
Piesa de jazz curgea liniştit. Mi-am propus să devin un spectator mai puţin leneş. M-am obişnuit cu ritmul dat de vizitele mele la Sibiu – cam de două ori pe lună. Este însă remarcabil – într-un registru nu vulgar, ci realist – preţul unui bilet. A vedea o piesă cu 12 lei este un chilipir de care vă invit să profitaţi. Directoarea Casei de Cultură din Deva se plângea nu o dată de inflexibilitatea organizatorilor de turnee, mai dispuşi să le anuleze decât să renunţe la preţul exorbitant (pentru Deva) al biletelor.
Nu fugiţi de realitate, spune psihologul. Puteţi însă să vă izolaţi pentru două ore, vă asigur că lumea va merge înainte.
Stan Getz cântă „Out of Nowhere”…