Transilvania nu e loc de joacă pentru extrema dreaptă maghiară

Mesajele separatiste ale unor grupuri politice maghiare care par să bântuie România din ce în ce mai des au atins deja limite inacceptabile. Iar declaraţia preşedintelui Traian Băsescu, de la Izvorul Mureşului, potrivit căreia Ungaria a devenit „un focar de instabilitate din punct de vedere al tratării minorităţilor din regiune” şi România trebuie să îşi asume o poziţie tranşantă „punând la punct Budapesta”, mi se pare cât se poate de corectă.
Nu poate fi acceptat ca Gabor Vona, lider al unei mişcări de extremă dreapta din Ungaria, Jobbik, să vină în România şi să incite inclusiv la conflict direct între noi şi ţara vecină. Aşa cum nu pot fi acceptate declaraţiile lui Tokes Laszlo privind trecerea Transilvaniei sub protectoratul Budapestei. Nu reuşesc, oare, politicienii români, să înţeleagă că simpla dezavuare publică a unor astfel de declaraţii mizerabile nu rezolvă nimic? Ce ar trebui să mai auzim sau să vedem din partea celor care umblă cu bocanci murdari pe Constituţia României, pentru ca puterea de la Bucureşti să îşi asume o atitudine directă, tranşantă şi fără rezerve faţă de aceste atitudini? Preşedinţia a lansat un ultimatum firesc, dar Guvernul, în ciuda câtorva interpelări, încă bolmojeşte teoretic, fără să ia o decizie deschisă şi să ceară UE încetarea acestei presiuni din partea Ungariei. Ce-i cu frica asta debilă: România primeşte astfel de insulte, chiar pe teritoriul ei; de ce ar trebui să ne purtăm cu mănuşi?
Apoi, modul „alintat” în care UDMR face declaraţii lipsite de opinie tranşantă în privinţa unor ieşiri la rampă de genul Tokes sau Jobbik, cu pretenţiile lor absurde ca Transilvania să fie luată „cu japca” de Budapesta, demonstrează că organizaţia politică a maghiarilor din România pare să accepte, tacit, ca voci bolnave de extremism să facă o parte ruşinoasă dintr-o treabă a ei: apropierea de autonomie şi supralicitarea drepturilor minorităţii. Poate că nu ar strica o interpelare directă şi în termeni exacţi a UDMR, care să lămurească definitiv poziţia acestei formaţiuni politice faţă de Constituţia României şi tentativele de subminare, chiar şi numai prin declaraţii belicoase, a statului naţional român.
Voci răguşite dinspre pustă se tot aud, dar dinspre Carpaţi se aude mai degrabă un sforăit jalnic.