Tokenul şi blogurile

Două chestii mi-au reţinut atenţia la acest sfârşit de săptămână. Un dispozitiv pentru Internet banking, ce se numeşte token şi câteva bloguri pe care m-am „dat” ieri vreo două ore.
Mi s-a explicat cum funcţionează, economiseşti timp, uneori nervi, stai la calculator, introduci nişte cifre, codul IBAN de pe factură şi gata, nu te mai duci nici la Romtelecom, UPC, Enel sau E-ON gaz. Apoi, am folosit şi un automat de încărcat carduri. Unul ca ăsta, mi-a spus operatoarea de la bancă, înlocuieşte patru funcţionari. Poate că nu sunt patru, ci doi, esenţa este că-i înlocuieşte. Grozav, e primul gând care-ţi poate veni în minte. Lucirea puţin tristă din ochii funcţionarei dă dimensiunea umană a erei noastre tehnologice. Cei patru, sau doi, sunt oameni vii, cu familii, copii, probleme. Devin, din funcţionari, nume pe o listă de disponibilizări. La unele ghişee, te mai cerţi, sau eşti privit cu ostilitate. La altele, eşti un fel de partener social şi relaţia funcţionar-client este înlocuită cu un fel de complicitate priete-nească, mai schimbi o vorbă, mă rog, e cu totul altceva faţă de ecranul şi tastatura calculatorului, eficiente, dar complet descărcate de orice sentiment. În acelaşi spirit sunt concepuţi şi roboţeii de la informaţii telefonice, cu voci suave, candide chiar, dar cu care nu poţi comunica.
Aici totul se leagă de bloguri. Am avut ceva timp şi am baleiat mai multe bloguri, să le spun locale. Impresia pe care am avut-o citind diverse postări a fost una extrem de ludică – limbajul este dezinhibat, temele sunt tratate, în majoritatea cazurilor, cu francheţea omului de pe stradă, mai puţin dispus la analize şi mai aplecat spre exprimarea frustă. Opinii numai bune pentru analize ale „României profunde”, aşa cum se exprimă ea în spaţiul virtual. Să fiu politician, aş ţine cont nu doar de revista presei să spunem oficiale, cu analize mai exacte (m-am distrat acum vreo lună – cineva îmi numea editorialele pedante!), ci din când în când, aş afla şi opinia omului de pe stradă (vorba vine, din faţa ecranului…), parcurgând bloguri. Este vox-popul cyber-generaţiei, uşor de aflat fără filtrul vreunui reporter. Sunt acolo opinii pro ceva, contra aceluiaşi ceva, unele argumentate, altele pure sofisme – ca-n viaţă!
Ce-i drept, o viaţă virtuală.

4 comentarii la „Tokenul şi blogurile

  • 30 ianuarie 2010 la 16:06
    Permalink

    si mie mi-a retinut atentia snobismul dvs. provincial ce este evident in articolul dvs.Tokenul este de ceva timp in viata noastra, dar cine stie despre ce este vorba in propozitie nu face caz si cine nu stie deocamdata si nici in viitorul apropiat nu prea are sanse sa-l cunoasca pentru ca doar la Hundeoara-Deva se mai platesc taxe cu banuti strinsi intr-o batista mare si purtati in sin, iar despre disponibilizarile din sectorul bancar, pina in 2009 erau intocabili(de neatins) si pentru a ajunge sa lucrezi intr-o banca mita era de la 3000 euro in sus…aici nu ma gindesc cu rautate la de ce nu si capra vecinului ci doar la sanse bazate pe MERITOCRATIE si zau ca nu prea dam pe-afara sub acest aspect, cum de fapt si sloganul ziarului cu Degeaba existi daca nu citesti…eu va spun ca degeaba existati daca se scrie cum se scrie…

  • 30 ianuarie 2010 la 22:36
    Permalink

    Ar mai fi vreo cateva localitati in tara unde nu se stie ce este tokenul, pe care, fie vorba intre noi, nu l-am folosit din comoditate. Stilul impertinent pe care-l practicati dovedeste insa ca oricum am scrie, tot nu intelegeti despre ce este vorba. Pentru disponibilizari in sectorul bancar, adresati-va Guvernului, devenit expert in concedieri de tot felul si meritocratii asemenea. S-auzim de bine!

  • 31 ianuarie 2010 la 23:01
    Permalink

    eu imi cer scuze ptr. „impertinenta”, da in editia de vineri un editorial despre token?? cit despre eleganta trimitere la guvern… cred ca in procent de 99% ar trebui sa mergem cu totii cam pe la toata clasa politica, nici cea de dreapta, nici cea autodefinita de stinga nu pare sa mai cunoasca notiunea de onoare, onestitate, corectitudine, bun simt etc sau poate nu stiu eu, dar aceste notiuni s-au scos din DEX…si-atunci nu-mi ramine decit sa cer iarasi iertaciuni si scuze Lui Dumnezeu, evident! ca in superbia mea am deschis editia online a ziarului si nu trebuia…

  • 1 februarie 2010 la 9:30
    Permalink

    Complicam inutil…editorialul era despre ceva cu totul minor, prin comparatie cu sensurile mult prea profunde pe care i le-ati conferit. In definitiv, mai avem nevoie si de ceva uman…
    In alt context, superb cuvantul „superbie”, va scuza multe…:)

Comenteaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.