Theodor Paleologu

Mărturisesc că am urmărit cu oarecare curiozitate evoluţia tânărului Paleologu la recent încheiatele alegeri pentru preşedinţia PDL. L-am admirat pe tatăl său pentru poziţiile cât se poate de corect politice, dacă pot spune aşa. Alexandru Paleologu era numit, cu evidentă simpatie, dar şi ca un semn de recunoaştere a ascendentului, Conu Alecu. Când l-am văzut prima dată pe fiu, venit în România din Danemarca, unde îşi încheiase studiile, mi s-a părut că este unul din acei tineri pe care îi invocăm adesea cu speranţă, prin sintagma „reînnoirea clasei politice”. Ei bine, regret că o spun, el se constituie acum într-un argument de tipul „aşa nu”, dar totodată şi în dovada că tinereţea în sine nu este decât un argument biologic, nicidecum garant al calităţii prestaţiei.
Afirmaţiile exagerate făcute slugarnic despre Traian Băsescu au fost primul semnal de alarmă. După Ceauşescu, ar fi fost cazul să evităm să ridicăm oameni în slăvi. Experienţa ne-a dovedit că ei rămân oameni, cu calităţi şi defecte, nicidecum „cei mai iubiţi fii”, sau, în terminologia lui Paleologu, „pleaşcă”. Iată ce spunea tânărul în 2009: „Este foarte important să ne concentrăm pe munca de definire doctrinară, pentru că avem o problemă din cauza alianţei cu PSD (…) şi pentru că succesul nostru e în mare măsură datorat unei persoane, care e persoana preşedintelui. Tocmai de aceea, e o mare provocare pentru noi să fim la înălţimea acestui noroc care a căzut peste noi. E o pleaşcă de care trebuie să fim conştienţi. Lucrul acesta nu se mai întoarce aşa uşor, să ai pe un Băsescu care îţi ridică poporul şi te aduce la putere prin charisma lui. (…) Suntem unde suntem, în mare măsură graţie charismei unui lider politic care nu e etern şi căruia nu trebuie să-i tăiem noi craca de sub picioare.”
La alegerile de acum câteva zile, outsiderul Paleologu nu a avut nici un proiect valabil, ci doar o înşiruire de planuri de viitor foarte generale, care l-au transformat aşa, într-un fel de ţintă falsă şi inconsistentă. Dacă lua 200 de voturi, merita apreciere. Cele 24 de voturi sunt însă un semnal că nimeni nu l-a luat în serios. Nici el nu s-a luat. Nu degeaba a recurs la comparaţii stupide şi de un umor forţat, precum cea conform căreia în bătălia dintre Steaua şi Dinamo, el ar fi viitorul, adică… Gaz Metan Mediaş.
Gaz Metan Mediaş nu este viitorul, decât cel mult în materie de scumpiri, la iarna care vine. Paleologu se mai bucura că a pierdut, încercând să braveze – cică nu va mai fi nevoit să plătească şampania. Problema lui cu ce echipe de fotbal se compară, dar un asemenea om a fost şi Ministrul Culturii. Ştiţi ceva de vreo echipă Victoria Brăneşti…?