Stupizenii la kilogram
Atât de multe lucruri lipsite de logică nu am mai auzit de foarte mult timp, mai precis de prin 1996, când se încerca argumentarea celei de a patra candidaturi a lui Ion Iliescu la preşedinţia României. Atunci, toţi se dădeau de ceasul morţii să interpreteze Constituţia în favoarea preşedintelui în funcţie, în speţă Iliescu. Până la urmă, s-a ajuns la concluzia că PDSR (la acea vreme) nu are dreptate, dar că o interdicţie ar da prost, în condiţiile în care poporul îl iubea pe Ilici – cum cu drag era alintat încă Iliescu. Să piardă la urne, au zis inclusiv oponenţii săi, între care se număra foarte democraticul, pe atunci, Traian Băsescu.
Zis şi făcut. Iliescu a pierdut la urne şi în cel mai democratic mod s-a efectuat alternanţa la putere. Între timp, Iliescu a evoluat şi a devenit foarte deschis, asumându-şi un rol pe care ar fi trebuit să şi-l asume din 1990. A şi fost schimbat din funcţia de preşedinte al PSD. Apropo – singurul preşedinte de partid care nu s-a schimbat este Traian Băsescu, la PSD au fost schimbări de garnitură, la PNL nu mai vorbesc, doar PDL pare să atârne ombilical de Traian Băsescu, a cărui plecare de la preşedinţie ar putea avea efecte grave pentru PDL.
Revin. Stupizeniile acestor zile bat toate recordurile. Dacă în mod logic, în spiritul (şi nu în litera) Constituţiei, PNL şi PSD au perfectă dreptate şi criza ar putea fi rezolvată de preşedintele Băsescu în cinci minute, cei de la PDL interpretează totul pe dos, într-un mod de-a dreptul aiuristic. Culmea este că reuşesc să păcălească în continuare multă lume, care crede că Lucian Croitoru are şanse să formeze o majoritate, că e o alegere bună, din moment ce preşedintele poate să-l numească şi chiar crede că PDL ar putea intra din nou într-un guvern, deşi de-abia a fost trântit prin moţiune de cenzură. Mă amuză şi modul în care Mircea Toader, de exemplu, dar şi alţii, încearcă să bage zâzanie între Geoană şi Antonescu. E clar că cei doi vor rămâne în partide rivale, e clar că vor fi disensiuni, e clar că se va duce o luptă.
Dar e şi mai clar că două partide mari, de dimensiuni foarte apropiate, nu vor putea face o coaliţie. Oriunde e nevoie de vioara I. Nu încap două săbii în aceeaşi teacă. Liberalii ştiu foarte bine că partidul lor nu poate trece de 25 la sută. Dar, PSD şi PDL, partide de dimensiuni egale, cel puţin deocamdată, nu mai pot face parte din aceeaşi structură.
