ÎNTRE CER ȘI PĂMÂNT. Soacra mare
Valentina Mureșan
Vorbeam săptămâna trecută despre soacra mică… Bine ați revenit ÎNTRE CER ȘI PĂMÂNT! Astăzi vom vorbi despre soacra mare – un cumul de energie, de vitalitate, de pasiune și contradicții. Dacă soacra mică este responsabila iubirii, a simțurilor fine, a vibrațiilor ce leagă cordonul de argint al neamului, între trecut și viitor pe linie sufletească, ei bine, soacra mare este reprezentanta forței, a spiritualității, a statorniciei și a universului material. Vă dați seama că am și eu o soacră și, delicat va fi acest moment!… însă realitățile universului ne trimit dincolo de particularități și de patimi.
Soacra mare este născătoatea de băiat, iar băiatul ei este, fără nici o urmă de tăgadă, ce mai bun, cel mai frumos, cel mai priceput. Ca băiatul ei nu mai e nimeni pe pământ, iar ea este singura care îl cunoaște cu adevărat, singura care știe ce-i place și cum îi place (că doar ea l-a învățat așa), ea îi face mâncarea preferată și evident, doar felul în care ea gătește, este cel preferat de băiatul ei. În realitate, toate acestea sunt subterfugii al unui egoism greu de recunoscut, pentru că ea, soacra mare, a născut un băiat care a înlocuit afecțiunea pe care nu a primit-o din partea soțului. Ea a crescut un bărbat asupra căruia a revărsat o dragoste unică, iar pe el l-a învățat să o iubească exact cum își dorea ea să fie iubită. În momentul în care apare cea de-a doua femeie, cea care v-a împărți cu ea această iubire, ies la suprafață frustrările, iar iubita/soția fiului, poate face orice strădanie, orice sacrificiu, orice compromis, nu reușește aproape niciodată să o convingă pe soacra ei că este exact ce-i trebuie prințului. Acest fenomen este cel mai des întâlnit. Este foarte adevărat că există și multe excepții. Eu am avut parte de două soacre oficiale și de câteva neoficiale. Recunosc că, uneori credeam că soacrele mă iubesc mai mult decât fii lor. Multe mă regretă și acum, am relații bune și frumoase cu ele, fără a mai comunica vreodată cu fii lor. Prima mea socră (pentru că sunt la a doua căsnicie), a fost o femeie blândă, cumva nu pretindea nimic, nu deranja cu nimic, nu s-a impus cu nimic. Dar ruptura dintre mine și fiul ei a produs o prăpastie de netrecut între noi două, ruptură impusă de ea și susținută până la capăt. S-a stins din această lume și mi-a luat cu ea multe lacrimi de neputință, de durere surdă și de neîmplinire… Cu alte cuvinte, manifestarea pe care am descris-o mai sus, nu s-a produs în timpul căsniciei, ci după producerea rupturii dintre mine și fiul ei, dar și în acest caz, exista latent în mintea și sufletul ei. În prezent, soacra mea este simbolul ”brațului de fier” al familiei. Chiar dacă au existat câteva pasaje de neînțelegeri, pot spune că înțelepciunea ei a rezolvat orice ar fi umbrit această legătură. Pe de altă parte, știind că sentimentele și părerie noastre sunt reprezentate în oglindă, am contribuit și eu la buna noastră relație, renunțănd la complezențe și înțelegănd rolul ei unic în relația mea cu fiul ei, ceea ce vă îndem și pe voi să faceți. Poate că eu am avut și puțin noroc, pentru că soacrele mele (mari) au și ele fiice, fiind la rândul lor și soacre mici, iar în acest caz, lucrurile pot fi privite din ambele sensuri. Tratați soacrele mari cu mare atenție, pentru că ele sunt canalul de înțelepciune al familiei și chiar dacă uneori greșesc, pentru că orice om e supus greșelii, găsiți în sufletul vostru iertarea. Fără de iertare, drumul duce nicăieri! Vreți o relație bună cu mamele soților voștri? Lucrați la mintea și la orgoliile voastre! Amintiți-vă permanent că soțul vostru este suma dintre mama și tatăl lui, dar și a neamului său. Totul este important în viață, totul are sens, când sensurile primesc valoarea cuvenită. Consultați-vă cu soacrele voastre, cereți-le părerea, atunci când nu știți sigur pe ce drum să apucați și veți vedea că va veni spre voi, ori cea mai bună soluție, ori confirmarea de care aveți nevoie. Pentru că, indubitabil, soacra mare este canalul echilibrului, al unei înțelepciuni genetice, poate fi vocea conștiinței voastre, sau îngerul vostru păzitor, firește, alături de soacra mică.
Există, ce-i drept și soacre mari, cărora orice ai face și oricât te-ai strădui, nu ai cum să legi o relație firească cu ea. Acestea sunt particularități care țin de foarte mulți factori, însă acestora le voi spune doar atât: o mamă care își însoară fiul, cu o fată pe care nu o acceptă, își va pierde copilul, inevitabil și indiscutabil! O soacră înțeleaptă, care înțelege că fiul ei are cursul vieții sale, cu urcușuri și coborâșuri, cu oameni mai buni sau mai puțin buni în viața lui, o soacră care va rămâne necondiționat alături de fiul și nora sa, nu numai că nu-și va pierde fiul, ci va căștiga doi copii! Și cine știe dacă nu cumva, nurorile sau ginerii, sunt recompensa dată de Dumnezeu, pentru copiii ”lepădați” de soacre, cândva…
Până săptămâna viitoare…
ALEGEŢI SĂ TRĂIŢI CU DETAŞARE, BUCURÂNDU-VĂ DE VIAŢĂ!
