Salvaţi mocăniţa Hunedoara (II)

27 ianuarie 2010 | 3 Comentarii | Publicat in: Fara bascalie

Mă recunosc în oamenii ce luptă pentru cauze (aparent) pierdute.
Am fost impresionat de telefoanele şi mesajele pe care le-am primit de la cei care ştiau ceva despre mocăniţa din Hunedoara. Unul dintre ei, chiar fost director la ICSH, Pompiliu Crai, mi-a furnizat elemente concrete. Comentariile la editorial mi-au fost de folos, am aflat mai ales adresa http://mocanitahunedoara.wordpress.com/, la care toţi pot să se documenteze în legătură cu mocăniţa din Hunedoara.
Valoarea trenuleţului este, în plan simbolic desigur, cel puţin la fel de mare ca a furnalului de la Govăjdie. La momentul în care am realizat ultimul film de prezentare al judeţului Hunedoara, în urmă cu doi ani, am inserat un paragraf referitor la faptul că şi grinzi ale Turnului Eiffel sunt făcute din oţel produs cu fontă de la Govăjdie. Traducerea în franceză a fost asigurată de o tânără franţuzoaică venită la Deva cu o bursă. Fericită, mi-a spus că le-a trimis e-mail tuturor cunoscuţilor ei, pe care i-a întrebat dacă ştiu ce legătură este între mica localitate Govăjdie şi Turnul Eiffel. Bineînţeles că nu ştiau, dar au fost miraţi să afle…
În strategia de turism a judeţului Hunedoara, turismul industrial, cu trimitere directă (inclusiv) spre furnalul de la Govăjdie, ocupă un loc important. Din nefericire pentru mocăniţa din Hunedoara, strategia a fost realizată doar în anul 2006, când cineva şi-a dat seama că avem nevoie de o asemenea strategie. Spun din nefericire, pentru că mocăniţa era deja dezafectată. Împreună cu furnalul şi Castelul Corvinilor, pe unde trecea linia, ar fi constituit un ansamblu perfect pentru a transforma traseul într-unul de forţă pentru turismul industrial judeţean. Poate ar mai fi trebuit să aşteptăm până am fi avut bani, dar se putea. Cineva, om cu spirit practic, s-a gândit, ce turism, ce atracţii, fierul vechi contează, combinatul e la doi paşi, turismul e strategie, fierul vechi e realitate. Aşa că eu, personal, nu mai ştiu ce s-a ales de mocăniţă. Pe lângă filmul postat la adresa de mai sus, am şi eu unul, pe care l-am făcut în 1994, la împlinirea a 110 ani de la darea în funcţiune a primului furnal de la Hunedoara. În film apare şi mocăniţa, în relaţie directă cu furnalul de la Govăjdie. Îl pot pune bucuros la dispoziţia oricui doreşte.
Până atunci însă, trecând în registrul practic, săptămâna viitoare, probabil marţi dimineaţă, primarul Ovidiu Hada este dispus să meargă, cu cei care doresc, pe traseul mocăniţei, nu doar aşa, de amorul artei, ci pentru a vedea ce se mai poate salva – dacă se mai poate salva ceva!

Comentarii (3)

Trackback URL | Comments RSS Feed

  1. dan bera spune:

    domnul gruian ma bucur ca sunteti alaturati de noi in lupta pentru a mai salva cate ceva si a promova zona .incepand din vara trecuta de cand talc dolomita a inceput sa dezafecteze ultimii 2 km de linie am inceput protestele cu bannere, sms ,la dumneavoastra la emisiune,am vorbit cu domnul ovidiu hada ,cu domnul molot si speram sa putem face ceva bun.societtatea civila trebuie sa ia atitudine,nu putem fii condusi de 200 de politicieni.pentru reabiltare ma gandesc sa preia cj linia pentra ca primaria hunedoara nu cred ca ar putea sutine financiar,in primii ani nu o sa fie rentabila din punct de vedere economic .daca s-ar putea sa se mai lase cateva furnale din combinat ca si monumente industriale. ati fost mult pe dincolo si ati vazut ca turisti viziteaza orice piatra.trebuie sa-itinem pe turisti in zona 2,3 zile si sa avem ce sa le aratam.

  2. COMBO spune:

    Cum la noi prea puține se întâmplă pe liniile înguste care au mai rămas să ne uitam un pic în ograda vecinului sa vedem ce ii mai face capra. Zis și făcut și m-am uitat deci la vecinii de țară, sârbii adică, cu noua lor linie îngustă de la Mokra Gora. Să mă explic. Cum poate știți, fosta Yugoslavie avea o rețea impresionantă de linii înguste. O linie pleca chiar de la Belgrad și ajungea pe malul Adriaticii la portul Dubrovnic. Orașe mari ca Sarajevo sau Visegrad au fost toate legate între ele de o rețea de peste 2000 de km de linii ferate înguste pe ecartament bosniac de 760 care a fost adoptat și la noi. Din aceste linii ferate principale care duceau marfa și călători se deprindeau căi ferate forestiere și uzinale ca și la noi. Rețeaua a fost construită se pare cu materiale rămas de la construcția canalului Suez. A fost folosita în ambele războaie mondiale, distrusa și refăcuta de fiecare data. Amintesc și de partizanii sârbi care au dat “ţepe” trenurilor naziste cu fiecare ocazie. Dintre locomotivele puternice cu aburi cu tender care au făcut munca pe aceste linii amintesc cele făcute in Yugoslavia de uzina Djuro Djakovic și bineînțeles Mavag, Krauss, Henschel, Ohrenstein&Koppel, Jung etc. Amintesc și de ciudatele locomotive cu sistem Klose. Încet statul transforma calea ferata îngusta în cea normala și rețeaua pierde încet, încet din din importanță și întindere. În 1970 ultimul tren trece prin Mokra Gora peste munții Sargan. Calea ferată rămâne încă 15 ani și apoi este demontata complet prin anii 1989. Şi acum urmează partea importanta.
    În 2000 mai mulți entuziaști pornesc o acțiune de reparare a căii ferate acum dispărute. Guvernul înțelege faptul ca de fapt calea ferata îngustă face parte din istoria locului și merita reasudă la viata. Apoi turismul va înviora o zona aproape moarta. Armata își face și ea datoria și ***ăță terasamentul pe mai mulți km în munții Sargan pe porțiunea numita și Sargan 8 după traseul sinuos spectaculos al liniei. Proiectul primește aviz și fonduri din partea statului. Se aduc șinele vechi păstrate în magaziile statului și se începe repararea celor aprox. 21 km din jurul localității Mocra Gora. În 2001 prima locomotivă cu abur trece peste șinele nou așezate. Piatra și traversele sunt plătite de stat care, atenție, cumpără patru locomotive L 45H din România și pornește turismul organizat cu ele pe aceasta linie care șerpuiește pe diferitele nivele prin tunele și văi sălbatice. Se construiește chiar și o remiză nouă și planurile includ extinderea liniilor peste granița până la Visegrad, apoi în cealaltă direcție construirea unui tronson ocolitor peste munți din cauza că vechiul terasament a fost acoperit de apele lacului de acumulare Vrutci…
    Credeți că a fost ușor? Da de unde. De exemplu, un cimitir care se întinsese peste linie a trebuit sa fie strămutat sau o ciupercărie dintr-unul din tunele a trebuit de asemenea mutată altundeva. Norocul a fost ca majoritatea podurilor și tunelelor au fost în cea mai bună stare. Politicienii lor se pare că își iubesc țara și încearcă sa nu își vadă numai de interesele lor mici și meschine, mai fac și ceva frumos și folositor. Pe când și la noi așa ceva? Poate niciodată.
    Ca să fie treaba în regula vă rog deci să-i dăm guvernului nostru câte ceva de lucru. Ce este de făcut la noi?
    Va rog sa adăugați o lista de obiective în domeniul liniilor ferate înguste. Ce este de făcut, ce este de reparat, ce se mai poate repara, ce merita refăcut.

  3. ana spune:

    buna si eu vreau sa ma alatur sa salvam mocanita cumm pot lua legatura cu tine am vazut un articol in ziarul adevarul de seara

Scrie un comentariu

stiri si ziare
Citește articolul precedent:
Criză şi la casele de amanet

Casele de amanet, care până nu demult erau printre cele mai profitabile firme, sunt şi ele afectate de criza economică....

Primãria Hunedoara strânge cureaua

Potrivit unui proiect de hotărâre, ce va fi supus dezbaterii şi aprobării consilierilor locali în şedinţa de mâine, 28 ianuarie,...

A ajuns cu bobul în stradă

Un copil de şase ani din Vulcan a fost accidentat în timp ce alerga după cu un bob de plastic....

Închide