S-a inaugurat noua Secţie de Cardiologie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Deva

23 septembrie 2020 | 2 Comentarii | Publicat in: Actualitate, Flash

Sorina Popa

Se poate şi la noi! Noua Secţie de Cardiologie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Deva a fost deschisă ieri, pacienţii fiind transferaţi din veche secţie în noua locaţie. O lucrare de calitate, face ca noua secţie să aibă toate condiţiile unei unităţi euro­pene. Aparatură, mobilier nou, toate pentru bolnavii care au nevoie de tratamente medicale de excepţie.

Mai trebuie făcut încă un pas
Constructorul s-a întrecut pe sine, susţine deputatul PSD Laurenţiu Nistor, Ministerul Sănătăţii a dat banii necesari pentru finalizarea Cardio­logiei.
„Consider că această secţie va fi gata, doar atunci când aici, la Spitalul Judeţean de Urgenţă Deva, va fi posibil să se monteze stenturi bol­navilor de inimă”, a declarat deputatul Laurenţiu Nistor, candidatul PSD la funcţia de şef al Consiliului Judeţean Hunedoara.
Proiectul de reparaţii capitale a unităţii medicale a demarat în anul 2009, la iniţiativa medicului Ioan Demeter (pe atunci director al Direcţiei de Sănătate Publică Hunedoara) şi a deputatului de Hunedoara, Laurenţiu Nistor.

Saloane cu două şi trei paturi
Relocarea Secţiei Cardiologie într-un spaţiu mult mai generos (în locul fostei secţii ATI) a fost posibilă prin programul de reparaţii capitale finan­ţat de Ministerul Sănătăţii. Lucrările începute în urmă cu mai bine de un an s-au finalizat, iar secţia şi facilităţile sale sunt de ultimă oră. Pacienţii cu afecţiuni cardiace au la dispoziţie 30 de paturi pentru spitalizare, 10 paturi pentru ATI cardiologie şi paturi pentru internări de o zi, în saloane cu două şi trei paturi, dotate cu grup sanitar pro­priu şi mobilier nou. De asemenea, secţia cuprinde spaţii pentru investi­gaţii imagistice, cabinete pentru con­sultaţii, cabinete pentru medici şi asistente, oficii, grupuri sanitare.

Consiliul Judeţean a alocat o sumă importantă
În continuare, Consiliul Judeţean Hunedoara, în administrarea căruia se află Spitalul Judeţean de Urgenţă Deva, are planuri mari pentru extin­derea serviciilor medicale oferite de Secţia Cardiologie. Din bugetul jude­ţului, s-au alocat deja 603.006 de lei pentru amenjarea Unităţii de Supra­veghere şi Tratament Avansat al Pacienţilor Cardiaci Critici (USTACC), un compartiment de terapie intensivă cu o capacitate de 12 paturi. Odată cu amenajarea acestui spaţiu, va fi dezvoltată şi gama de servicii me­dicale prin organizarea activităţii de cardiologie intervenţională (angiogra­fie şi montare stenturi). Prin organi­zarea acestui compartiment va fi redus şi riscul de deces al pacienţilor aflaţi în stare critică.

Pacienţii vor fi trataţi aici
„Important e să avem continuitate, în aşa fel încât preocuparea să ră­mână constantă pentru îmbunătă­ţirea condiţiilor de spitalizare. În ul­timii ani ne-am concentrat pe acest aspect, astfel încât pacienţii să fie trataţi bine, să se bucure de condiţii decente pe parcursul internării şi să nu mai fie nevoiţi să apeleze la spitalele din centrele universitare”, a declarat Mircea Bobora, preşedintele Consiliului Judeţean Hunedoara, la finalul vizitei întreprinse în Secţia Cardiologie.
Managerul spitalului devean, dr. Emil Stoica, a declarat că, realizarea USTACC va rezolva situaţiilor şi mai critice din această secţie, unde vin bolnavii de inimă, vor putea fi montate stenturi, iar pacienţii nu vor mai trebui să fie transportaţi în clinicile uni­versitare.
Mai trebuie precizat că la Spitalul Judeţean de Urgenţă Deva se apropie de final şi amenajarea Secţiei Pedia­trie. Construirea secţiei prin supraînăl­ţarea cu un etaj a corpului administra­tiv a fost posibilă la iniţiativa şi in­sistenţele echipei care a venit la conducerea Consiliului Judeţean Hu­ne­doara în vara anului 2016.

Comentarii (2)

Trackback URL | Comments RSS Feed

  1. florin spune:

    stenturi se vor pune cind va fi si personal calificat, ca s au facut saloane, mobilier, etc e f bine . Dar pina la tratamente moderne si eficace mai este cale lunga

  2. dr.GHEORGHE P.BUDAU spune:

    Prezentare

    A studiat la UMF Timisoara

    A învăţat la Liceul Teoretic Lipova

    Trăieşte în Deva

    Din Comuna Zăbrani, Arad

    Căsătorit

    Data înscrierii Mai 2015

    Urmărit de 29 de persoane
    Fotografii
    Prieteni
    708 prieteni
    Ovidiu Petrovai
    Cika Dika
    Den’s Aden
    Lucian Ovidiu Baciu
    Ancor KEnk Tak Nabuy
    Puiu Gheorghe Budau
    Visa Emilia
    Banater Zeitung Temeswar
    Cristina Voisan
    Evenimente din viaţă
    Ştiai?
    2
    Confidenţialitate · Condiţii de utilizare · Publicitate · Opţiuni pentru reclame · Module cookie · · Facebook © 2020
    Postări
    Puiu Gheorghe Budau se simte binecuvântat la Biserica Greco-Catolica Immaculata, Deva.
    2z · Deva ·
    Distribuit pentru: Public
    FEDERATIA EUROPEANA A ASOCIATILOR MEDICILOR CATOLICI-(FEAMC)
    AFILIATA SI
    ASOCIATIA MEDICILOR CATOLICI HUNEDOARA (AMCHd)
    Papa Francisc în seara zilei de 27 martie a acestui an a început astfel mesajul său Urbi et Orbi în curtea bisericii din Piața Sf. Petru: „« A sosit seara »( Mc 4.35). Astfel începe Evanghelia pe care am auzit-o. De săptămâni întregi se pare că a căzut seara. Întunericul dens s-a îngroșat pe piețele, străzile și orașele noastre; ne-au preluat viața, umplând totul cu o liniște asurzitoare și o goliciune dezolantă, care paralizează tot ce trece: se simte în aer, se simte în gesturi, privirile spun asta. Ne-am trezit speriați și pierduți. La fel ca ucenicii Evangheliei, am fost surprinși de o furtună neașteptată și furioasă. Ne-am dat seama că suntem în aceeași barcă, toți fragili și dezorientați, dar în același timp importanți și necesari, toți chemați să vâslim împreună, toți având nevoie de mângâiere reciprocă. Pe această barcă … suntem cu toții acolo. La fel ca acei discipoli, care vorbesc cu o singură voce și cu angoasă spun: „Suntem pierduți” (v. 38),
    Pandemia în curs de desfășurare ne-a zguduit stilul de viață din rădăcinile din întreaga lume, a făcut ca toate certitudinile aparente sociale, economice, profesionale, de muncă, educaționale și chiar științifice să fie precare.
    Covid-19 nu a fost o gazdă „neașteptată”, dar mai mult decât era de așteptat: „în ultimii 20 de ani am primit șase amenințări semnificative: SARS (1997), MERS (2012), Ebola (2013), gripa aviară (2005) și gripa porcine (2009) “, dar ultima, Covid-19,” ne-a prins din plin “. Un oaspete care ne-a prins inexplicabil nepregătiți atât din punct de vedere al sănătății, cât și al luării deciziilor politice, făcându-ne viețile precare.
    În 2005, amenințarea mortală a unei pandemii a fost un subiect care a ocupat copertele presei internaționale. TIME cover story , 17 octombrie 2005, a raportat alarma de experți în domeniul sănătății cu privire la pandemie (de gripa aviara) , care vine, ceea ce ar ucide milioane de oameni, devasta economia mondială și cauza în jos închis ) în întreaga lume industrializată și neindustrializată.
    Dar guvernele și cetățenii din ultimii ani s-au prefăcut că nu știu că oamenii de știință se așteptau la o pandemie de virus catastrofal: în 2012 David Quammen cu cartea sa Spillover a ilustrat deja motivele pentru care ar fi fost potrivit să se pregătească la timp pentru o pandemie virală catastrofală. .
    De fapt, OMS recomandase timp de 15 ani tuturor țărilor să elaboreze un plan pandemic și să îl actualizeze în mod constant, urmând liniile directoare convenite. Ministerul Sănătății din Italia a elaborat, pe baza indicațiilor OMS din 2005, un proiect al Planului național pentru pregătirea și răspunsul la o pandemie de gripă care a fost adoptat de Conferința-Regiunile de Stat, definindu-l pe deplin în 2008. Conferința de Stat -Regiunile, în ședința din 9 februarie 2006, au sancționat în consecință Acordul cu referire la „Planul național de pregătire și răspuns pentru o pandemie de gripă” care delegă Regiunilor adoptarea unor planuri specifice. Regiunea Veneto, de exemplu, a adoptat două: prima în 2007 și una în 2009, actualizată constant.
    Deci, în cazul pandemiei coronavirusului, în ciuda faptului că a fost alertat la timp de știrile venite din China și a fost în cele mai bune condiții pentru a răspunde în mod adecvat la pandemie, s-a făcut puțin pentru prevenirea și controlul acesteia. Planul pandemiei a fost evitat, virusul a intrat în Italia și a circulat liber timp de săptămâni, expertiza epidemiologică italiană nu a fost pe deplin activată. Rezultatul a fost că, atunci când pandemia a explodat, o mare parte din resursele disponibile au fost destinate modernizării spitalului și a sistemului de terapie intensivă, cu reflectoarele media ocupate de virologi, experți în vaccinuri și terapie intensivă. Dar acum, cu al doilea val în desfășurare, ar trebui să ne dăm seama unde am greșit, de ce nu am pus deoparte suficiente echipamente de protecție personală pentru medici și asistenți medicali (și ofițeri de aplicare a legii și cetățeni) și aparate de respirat și am adoptat și actualizat proceduri de transformare de urgență a unităților de sănătate ale spitalului și ce s-ar putea face pentru ca în viitorul apropiat planurile pandemiei sunt implementate cu succes: următoarea pandemie virală nu este un vis, ci un fapt concret și așteptat. Cu toate acestea, nu există nicio reflecție în curs cu privire la orice revizuire a evenimentelor care au avut loc și tăcerea este asurzitoare asupra acestui subiect și la fiecare nivel. și ce s-ar putea face pentru a se asigura că planurile de pandemie sunt aplicate cu succes în viitorul apropiat: următoarea pandemie virală nu este un vis, ci un fapt concret și așteptat. Cu toate acestea, nu există nicio reflecție în curs cu privire la orice revizuire a evenimentelor care au avut loc și tăcerea este asurzitoare asupra acestui subiect și la fiecare nivel. și ce s-ar putea face pentru a se asigura că planurile de pandemie sunt aplicate cu succes în viitorul apropiat: următoarea pandemie virală nu este un vis, ci un fapt concret și așteptat. Cu toate acestea, nu există nicio reflecție în curs cu privire la orice revizuire a evenimentelor care au avut loc și tăcerea este asurzitoare asupra acestui subiect și la fiecare nivel.
    Astfel, această urgență a plătit prețul unei lipse organizatorice de pregătire și, mai presus de toate, unei viziuni asupra sănătății centrate pe spital și economico-contabile. Nu trebuie să ne întrebăm doar dacă avem nevoie de spitale, unități de terapie intensivă, paturi și personal, ci trebuie să cerem o viziune culturală și politică a sănătății și a sănătății pe care să construim organizarea consecventă și un sistem de sănătate public reînnoit. Dacă, de exemplu, am fi avut medicină comunitară eficientă (medicină școlară, ocupațională, de bază, locală), am fi avut mai puțină nevoie de spitale, terapie intensivă și personal. În plus față de EIP, ventilatoare și personalul medical, ceva mai puțin „material”, dar la fel de important lipsește în această criză. Dacă luăm în considerare modul în care virusul a reușit să circule netulburat timp de săptămâni și mai presus de toate câte lucrători din sănătate au contractat infecția, transformând spitalele în principalele surse de infecție, este clar că a existat o problemă de subestimare a riscului infecțios. “Profesioniștii noștri din domeniul sănătății au pierdut capacitatea de a lucra într-un mediu infecțios cu risc ridicat. Această conștientizare a scăzut de-a lungul timpului și va fi necesară reconstruirea acesteia, cu angajament și metodă, asigurând o pregătire adecvată a personalului implicat în răspunsul la pandemie, definind obiective de învățare clare și teste practice pentru a putea opera într-un mediu medical. Conștientizarea riscului infecțios nu este necesară numai pentru a evita răspândirea virusului în mediul medical, ci este o modalitate de a face un sistem de supraveghere mai eficient care beneficiază și de intuiția personalului din sănătatea publică și a tuturor profesioniștilor din domeniul sănătății ” .
    Prin urmare, ceea ce trebuie să ne ghideze în citirea evenimentelor legate de Covid este complexitatea și, pentru a face acest lucru, avem nevoie de gândire și reflecție. Această experiență trebuie să ne învețe că virusul nu are granițe și că am construit granițe. De ce să primim ajutor din alte țări, trebuie să-l citim negativ? De ce nu prețuim relația de solidaritate care unește oamenii în anumite momente? Și de ce nu ne gândim la o nouă globalizare, care este sporirea sensibilității colective? În ceea ce privește școlile de medicină, numărul medicilor care urmează să fie instruiți trebuie să fie condiționat de o viziune a sănătății și îngrijirii care trebuie urmată de acțiunile politice necesare pentru a răspunde acestei viziuni, inclusiv numărul de personal necesar. Nu putem merge invers.
    Nu știu dacă în viitor vor exista îmbunătățiri reale în sectorul sănătății și dacă conducătorii noștri au înțeles importanța de a nu face reduceri liniare în domeniul sănătății și de a nu urmări doar paritatea bugetară. Măsurile guvernamentale legate de finanțarea europeană extraordinară par să meargă în această direcție, dar este necesar să se studieze și să se elaboreze un plan de reorganizare a medicinei teritoriale și spitalicești care să respire pe termen lung, nu ecoul improvizației și al urgenței. Viziunea asupra asistenței medicale ar trebui să se schimbe deja imediat, deoarece răspunsul nu poate fi încă o simplă programare economico-contabilă totalizatoare, ci este necesară urgent o recuperare colectivă a unei dimensiuni practice și operaționale holistice, unde binele și respectul comun sunt în centru. a demnității umane,
    Îi aud pe mulți care speră la o revenire la normalitate cât mai ***ând posibil, la o comandă preexistentă. Dar „normalitatea” la care sperăm este cea care a determinat experiența dramatică pe care o trăim. Aud încă o dată folosirea unui limbaj muscular al puterii: „suntem în război”, „trebuie să luptăm”. Nu suntem în război, suntem fragili, nu atotputernici și uniți într-un destin comun și conectat: începem să folosim gândul în locul puterii. Niciodată, ca în acest moment, nu avem nevoie – și spun asta ca doctor – de filozofi și poeți. A spune „totul va fi bine” sau a spune „suntem în război” sau „a fost imprevizibil” este practic același lucru;
    Conducătorii noștri nu sunt desprinși de contextul care i-a generat și din acest motiv nu pot fi țapii ispășitori ai unei absențe de responsabilitate a noastră, care nu știm cum să fim o comunitate.
    Ce este atunci viața normală? Ce a cauzat toate acestea? Sper să nu mă întorc înapoi, ci să merg spre o viață pe care o construim cu toții împreună cu reguli și perspective noi, fără precedent. Noi orizonturi trebuie explorate, experiențele patologice nu trebuie restaurate. Citez o frază dintr-un articol citit în timpul blocării: „ Dacă mănăstirea a înghețat normalitatea inerției și automatismelor noastre, să profităm de timpul suspendat pentru a ne întreba despre inerție și automatisme” (Ángel Luis Lara, El Diario, 4.4.2020) .
    Papa Francisc ne-a amintit că, în 27 martie trecut, că „ În această lume a noastră… am mers înainte cu toată viteza, simțindu-ne puternici și capabili în toate. Lacomi de profit, ne lăsăm absorbiți de lucruri și amețiți de grabă. Nu ne-am oprit în fața … chemărilor, nu ne-am trezit în fața războaielor și a nedreptăților planetare, nu am ascultat strigătul săracilor și al planetei noastre grav bolnave. Am continuat neobosiți, gândindu-ne să rămânem mereu sănătoși într-o lume bolnavă ” .
    De fapt, în viitorul imediat urgențele care trebuie gestionate nu sunt doar cele de sănătate, ci mai presus de toate cele sociale și de lucru. Trebuie să ne ocupăm imediat de el, începând cu cei mai puțini, săraci (nu numai economici, ci și culturali și sociali), care în această experiență am învățat poate să fim egali. Și aceste situații de urgență vor trebui să fie proiectate și gestionate cu diferite reguli de siguranță a sănătății, chiar și atunci când vaccinul specific va fi utilizabil (care poate să nu fie disponibil pentru o lungă perioadă de timp sau chiar niciodată, așa cum a fost cazul de 40 de ani pentru SIDA). Nu mai este posibil să ne regândim vechile obiceiuri de a participa la cinematografe și teatre, baruri și restaurante, plaje și hoteluri, biserici și asociații, fabrici și spitale: va trebui să găsim, să inventăm noi căi. Securitatea, însăși viața fiecăruia dintre noi și a generațiilor viitoare se bazează pe alegerile pe care le vom face în aceste luni și care vor implica o viziune economică, productivă, culturală, scolastică și de sănătate complet diferită de trecut. Dacă nu suntem capabili de aceasta, evenimentele pandemice (care nu diferă de ceea ce trăim, cu alți viruși sau bacterii) se vor repeta și vom ceda și în acel „noi” sunt incluși toți, nimeni nu este exclus.
    Ultimul număr din „Științele” ne amintește că „ disparițiile în masă din trecut oferă indicii pentru a înțelege ce se va întâmpla după cel actual, cauzat de activitățile umane ”; Marco Cattaneo scrie că „ Specialiștii sunt unanimi, a șasea mare dispariție în masă este în curs în lunga istorie a vieții pe planetă. Dar, în timp ce celelalte cinci au apărut din cauze naturale, cauza acestei catastrofe se datorează impactului celui mai puternic prădător care a apărut vreodată pe pământ: omul. Predator, desigur, nu numai al altor specii, ci al teritoriilor, resurselor, ecosistemelor ”.
    Și nu este posibil să găsești „smearers” sau manageri externi, așa cum încearcă cineva, atribuind vina, de exemplu, migranților și nu turiștilor bogați și „negatorilor”, adică celor care sunt împotriva științei și respectării regulilor coexistență comună, evitând coresponsabilitatea cauzală a fiecăruia. Nu mai este posibil să ridici ziduri, să te închizi, să diferențiezi: este un moment oportun și irepetabil pentru a declină împreună noi paradigme de împărtășire, solidaritate și alegeri comune. Suntem cu toții împreună în asta!
    Scenariile sunt dramatice, mai mult decât rapoartele presei italiene: în Time, de exemplu, un articol publicat la numărul de la începutul lunii septembrie, intitulat „Pierderea speranței în India”, subliniază că „Confruntat cu o recesiune, un virus în creștere și o regulă majoritară , mulți oameni din cea mai mare democrație din lume se întreabă cum vor supraviețui ”. Adică, pandemia amenință nu doar viața oamenilor, ci și instituțiile guvernamentale democratice în sine și acesta este un risc iminent nu numai pentru India, ci pentru toate țările. Astfel, sistemele noastre de coexistență și guvernele relative au devenit precare.
    Prin urmare, este necesar să ne gândim la o lume nouă după virus, care supără economia într-un sens eco-durabil peste tot, care limitează puterea pieței și care îi readuce pe oameni în sensul comunității, după mahmureala individualistă.
    În acest sens, Biserica Catolică și medicii catolici din Italia și Europa sunt în prim-plan, încercând să pună în aplicare în îngrijirea sănătății, în comunitățile civile, în lumea muncii și a școlii, principiile inspiratoare ale enciclicii „Laudato Sì”, de a trăi, , pentru a promova noi relații – sănătoase și vindecătoare – cu noi înșine, între persoane, între popoare, cu creația. Nu este o posibilitate: este singura opțiune pentru a nu ne stinge în următoarea pandemie.
    1.- Papa Francisc, mesajul Urbi și Orbi, 27 martie 2020
    2.- Gill V., Coronavirus: nu este ultima pandemie, BBC News, 6 iunie 2020
    3.- Osterholm MT, Pregătirea pentru următoarea pandemie, Afaceri externe, Luglio – August 2005 – 4, vol. 84: pp 24-27
    4.- Quammen D., Spillover – Evoluția pandemiilor, Adelphi, 2012
    5.- Planul național de pregătire și răspuns la pandemia gripală , CCM – Centrul Național de Prevenire și Control al Bolilor. Ministerul Sănătății 2008.
    6.- Curtale F., The pandemic from Covid19, Sanitainternazionale, 15 aprilie 2020
    7.- Papa Francisc, meditație din 27 martie 2020, curtea bisericii din Piața Sf. Petru
    8.- Cattaneo M., Indiferent față de soarta vieții, Le Scienze, septembrie 2020, p. 7
    9.- Pianigiani G. și Bubola E., Migranții nu poartă virusul, The New York Times – SUA, în Internazionale, pp. 32-33
    10.- Perrogo B. și Thirani Bagri N., Pierderea speranței în India, Timp, 31 august / sept. 7 2020, pp. 38 – 45
    11.- AA.VV., O lume nouă după virus?, MicroMega, 5/2020
    12.- Papa Francisc, Enciclica Laudato Sì, 24 mai 2015
    Comentarii
    Puiu Gheorghe Budau
    Dar acum, cu al doilea val în desfășurare, ar trebui să ne dăm seama unde am greșit, de ce nu am pus deoparte suficiente echipamente de protecție personală pentru medici și asistenți medicali (și ofițeri de aplicare a legii și cetățeni) și aparate de respirat și am adoptat și actualizat proceduri de transformare de urgență a unităților de sănătate ale spitalului și ce s-ar putea face pentru ca în viitorul apropiat planurile pandemiei sunt implementate cu succes: următoarea pandemie virală nu este un vis, ci un fapt concret și așteptat. Cu toate acestea, nu există nicio reflecție în curs cu privire la orice revizuire a evenimentelor care au avut loc și tăcerea este asurzitoare asupra acestui subiect și la fiecare nivel. și ce s-ar putea face pentru a se asigura că planurile de pandemie sunt aplicate cu succes în viitorul apropiat: următoarea pandemie virală nu este un vis, ci un fapt concret și așteptat. Cu toate acestea, nu există nicio reflecție în curs cu privire la orice revizuire a evenimentelor care au avut loc și tăcerea este asurzitoare asupra acestui subiect și la fiecare nivel. și ce s-ar putea face pentru a se asigura că planurile de pandemie sunt aplicate cu succes în viitorul apropiat: următoarea pandemie virală nu este un vis, ci un fapt concret și așteptat. Cu toate acestea, nu există nicio reflecție în curs cu privire la orice revizuire a evenimentelor care au avut loc și tăcerea este asurzitoare asupra acestui subiect și la fiecare nivel.
    Astfel, această urgență a plătit prețul unei lipse organizatorice de pregătire și, mai presus de toate, unei viziuni asupra sănătății centrate pe spital și economico-contabile. Nu trebuie să ne întrebăm doar dacă avem nevoie de spitale, unități de terapie intensivă, paturi și personal, ci trebuie să cerem o viziune culturală și politică a sănătății și a sănătății pe care să construim organizarea consecventă și un sistem de sănătate public reînnoit. Dacă, de exemplu, am fi avut medicină comunitară eficientă (medicină școlară, ocupațională, de bază, locală), am fi avut mai puțină nevoie de spitale, terapie intensivă și personal. În plus față de EIP, ventilatoare și personalul medical, ceva mai puțin „material”, dar la fel de important lipsește în această criză. Dacă luăm în considerare modul în care virusul a reușit să circule netulburat timp de săptămâni și mai presus de toate câte lucrători din sănătate au contractat infecția, transformând spitalele în principalele surse de infecție, este clar că a existat o problemă de subestimare a riscului infecțios

Scrie un comentariu

stiri si ziare
Citește articolul precedent:
Bulina neagră

Ovidiu Tătulea, tânăr de 22 de ani, din Hunedoara Pentru că a fost condamnat pentru tentativă de furt calificat, faptă...

Bulina albă

Alexandru Mihai Chiuda, preşedintele Ligii Studenţilor Universităţii din Petroşani Pentru că a fost ales în structura de conducere a Uniunii...

BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Fost „copil de mingi” la un partid şi ajuns pe funcţie după ce şi-a făcut treaba ca un soldăţel dis­ciplinat,...

Închide