Ridicarea steagului, un obicei vechi de 200 ani la Certeju de Sus

[nggallery id=33].

Sorina Popa

„Ridicarea Steagului”, în a doua zi de Paști, este un obicei vechi de 200 de ani în comuna Certeju de Sus. Aproape toată suflarea satului centru de comună s-a adunat în a doua zi de Paști să participe la această manifestare biseculară. Se pare că obiceiul a fost adus în zona Certejului de către minerii maramureșeni, odată cu deschiderea exploatărilor aurifere.

Craiul și Comornicul, principalii eroi  

    Eroii sunt, în fiecare an, câte doi tineri din sat, îmbrăcați în costume tradiționale locale. Azi, luni, 6 mai, steagul a fost ridicat de la casa primarului comunei Certeju de Sus, Petru Cîmpean.  Stegarii au mers de aici în curtea bisericii. Cei doi stegari sunt denumiți Craiul si Comornicul, grade corespunzătoare, spun localnicii, celor purtate de soldații romani care au păzit mormântul lui Iisus Hristos.

„Obiceiul vestește sătenii că Iisus Hristos a înviat. Steagul este realizat dintr-o panză albă, semn al păcii. El reprezintă filmul vieții lui Iisus Hristos. Pe steag sunt cusute inițialele numelor celor doi stegari și anul în care el a fost înălțat. Marginile steagului sunt împodobite cu ciucuri în culorile tricolorului”, explică primarul Petru Cîmpean.

Cheamă fetele din sat la horă

Până să se încheie slujba din biserică și preotul să iasă afară și să binecuvânteze steagul, mai mulți tineri, adunați undeva mai sus de cimitir, au bătut toaca și au bubuit peste sat, din “tunurile” împrovizate din țevi umplute cu carbid. „Ostilitățile” se termină atunci când se înalță spre cer “lancea” pe care flutură steagul alb al păcii și biruinței vieții asupra morții. După ce preotul a binecuvântat steagul, un grup de copii din comună,  îmbrăcati în costume populare, au incins o horă în jurul flamurei albe. Steagul este coborât apoi în bernă la mormintele celor îngropati în cimitir. În primele două zile de după duminica Paștelui, tinerii duc steagul în fiecare gospodărie în care se află fete. După ce le joacă, în curtea casei, le invită pe fete la hora care se organizează, seara în comună. Tinerii îi amenință pe părinții fetelor că, dacă nu le vor lăsa la horă, vor veni și le vor răpi. Astfel, Craiul și Comornicul își asumă și descendența din soldații romani răpitori ai sabinelor.

Ștafeta se predă cu…baie rece

Seara, steagul este dus la cămin cultural, unde se aleg Craiul și Comornicul pentru anul viitor. Numai că treaba nu este așa simplă. Stegarii actuali sunt cărați pe două scaune până la o vale din apropiere. Aici ei trebuie să le pună întrebări, legate de acest obicei, viitorilor Crai și Comornic. Dacă aceștia din urmă răspund corect, actualii deținători ai statutului de Crai și Comornic vor fi luați de pe scaune și aruncați în apă. Dacă viitorii stegari nu dau răspunsurile corecte, ei vor fi cei aruncați în vale. Manifestările dedicate înălțării steagului continuă, apoi, în fața căminului cultural, unde flamura albă este aplecată, astfel ca tinerii s-o  poată prinde de ciucuri. Se fac, în total, trei încercări. Cine prinde steagul are dreptul să ceară o recompensă de la cei doi stegari, Craiul și Comornicul. La încheierea zilei, steagul este depus în căminul cultural, urmând ca a doua zi să fie din nou purtat prin sat. La finalul celor doua zile, când manifestările legate de ridicatului steagului se încheie, pânza acestuia este ruptă în două  și împărțită între cei doi tineri care l-au purtat, adică între Crai și Comornic, iar lancea va fi pusă la adăpost până în anul viitor.  De menționat că acest  străvechi obicei se mai păstrează doar în satele Certej și Hondol.