REPERE MEDICALE: Sindromul metabolic

Dr. Biochimist Manuela Ştef

Sindromul metabolic defineşte pre­zenţa simultană la aceeaşi persoană a cel puţin 3 din următoarele dereglări meta­bolice: hipertensiunea arterială, toleranţa scăzută la glucoză (susceptibilitate de hiperglicemie), obezitatea (în special abdominală) şi dislipidemia (cu niveluri crescute de trigliceride şi niveluri scăzute de lipoproteine cu densitate mare, HDL colesterol).
Se estimează că aproximativ 20-25% din populaţia adultă a planetei suferă de sindrom metabolic, în special populaţia de vârstă medie şi vârstnicii. La pacienţii cu sindrom metabolic riscul de infarct car­diac sau accident vascular cerebral (AVC) este de trei ori mai mare comparativ cu per­soanele care nu sunt afectate de această boală. De asemenea, aceşti paci­enţii prezintă o predispoziţie de patru ori mai mare la diabetul de tip 2.

Sindromul metabolic este strâns legat de excesul ponderal, diabet, vârstă, de stilul de viaţă sedentar, existenţa diabe­tului în sarcină (diabet gestaţional), modi­ficările hormonale sau de existenţa fac­toriilor genetici (membrii în familie cu dia­bet). Sindromul metabolic este corelat şi cu prezenţa altor boli, cum sunt boala car­dio­vasculară, steatoza hepatică non-alcoolică, sindromul ovarelor polichistice sau apneea în somn.
Obezitate abdominală determină rezis­tenţa la insulină care este principalul media­tor în sindromul metabolic. Glucoza nu mai poate fi metabolizată şi se acu­mu­lează în muşchi, grăsime şi ficat, având drept consecinţa apariţia bolilor cardio­vasculare, a diabetului zaharat de tip 2 şi a ficatului steatozic.
Tratamentul primar al sindromului meta­bolic implică adoptarea unui stil de viaţă sănătos, care constă într un aport redus de calorii (scăderea cu 5-10% în greutate în primul an), efectuarea a cel puţin 30 de minute de activitate fizică zilnic (de exemplu, mersul pe jos în pas alert) şi modificarea stilului alimentar (evitarea consumului de alimente bogate în glucide concentrate, lipide saturate, alcool, sare şi zahăr). În cazurile mai grave, boala necesită tratament medica­men­tos, pentru a controla tensiunea ar­terială, colesterolul şi glicemia.