REGIMUL FISCAL AL BUNURILOR DISTRUSE/ÎN CURS DE DISTRUGERE

24 octombrie 2017 Mesagerul Hunedorean

În desfăşurarea activităţii, societăţile care înregistrează stocuri se pot întâlni cu situaţii în care acestea fie sunt distruse, fie se intenţionează distrugerea lor. În cele ce urmează prezentăm, în sinteză, aspectele ce trebuie avute în vedere cu privire la acele situaţii ce implică bunuri distruse/în curs de distrugere.

Prevederi legale
Din perspectiva impozitului pe profit
Potrivit prevederilor art. 25 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal, cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor constatate lipsă din gestiune sau degradate (inclusiv TVA aferentă, dacă este cazul) sunt considerate, în general, cheltuieli nedeductibile la calculul rezultatului fiscal.
Cu toate acestea însă, în anumite situaţii prevăzute de lege, aceste cheltuieli pot fi considerate deductibile la calculul profitului impozabil, astfel:
„1. bunurile distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a altor cauze de forţă majoră, în condiţiile stabilite prin norme;
2. bunurile pentru care au fost încheiate contracte de asigurare;
3. bunurile degradate calitativ, dacă se face dovada distrugerii;
4. alimentele destinate consumului uman, cu data-limită de consum aproape de expirare, altele decât cele aflate în situaţiile/condiţiile prevăzute la pct. 1 şi 2, dacă transferul acestora este efectuat potrivit prevederilor legale privind diminuarea risipei alimentare;
5. subprodusele de origine animală, nedestinate consumului uman, altele decât cele aflate în situaţiile/condiţiile prevăzute la pct. 1-3, dacă eliminarea acestora este efectuată potrivit prevederilor legale privind diminuarea risipei alimentare;
6. produsele agroalimentare, devenite improprii consumului uman sau animal, dacă direcţionarea/dirijarea vizează transformarea acestora în compost/biogaz sau neutralizarea acestora, potrivit prevederilor legale privind diminuarea risipei alimentare;
7. alte bunuri decât cele aflate în situaţiile/condiţiile prevăzute la pct. 1-6, dacă termenul de valabilitate/expirare este depăşit, potrivit legii”.
Din perspectiva taxei pe valoarea adăugată
Conform prevederilor art. 304 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, nu se ajustează deducerea iniţială a taxei în cazul „bunurilor distruse, pierdute sau furate, în condiţiile în care aceste situaţii sunt demonstrate sau confirmate în mod corespunzător de persoana impozabilă”.
Totodată, menţionăm faptul că Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal precizează că printre situaţiile în care pot fi aplicate prevederile art. 304 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal sunt incluse şi „bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate şi pentru care se face dovada distrugerii”.

Aspecte practice
Exemplu: Societate care comercializează produse cosmetice şi accesorii. S-a decis ca marfa mai veche de 3 ani să fie distrusă. Marfa constă în accesorii greu vandabile şi cosmetice cu termen de valabilitate expirat, iar pentru aceste mărfuri au fost încheiate contracte de asigurare.
Pentru a stabili tratamentul corect din punct de vedere fiscal, reluăm cele 7 cazuri prezentate mai sus şi testăm aplicabilitatea acestora:
1. bunurile distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a altor cauze de forţă majoră, în condiţiile stabilite prin norme – nu este cazul societăţii analizate;
2. bunurile pentru care au fost încheiate contracte de asigurare – aceste prevederi sunt aplicabile numai în cazul în care contractele acoperă riscul lipsei de gestiune sau a degradării, iar societatea poate beneficia de despăgubiri;
3. bunurile degradate calitativ, dacă se face dovada distrugerii – în această situaţie, societatea trebuie să facă dovada degradării calitative a bunurilor, precum şi dovada distrugerii;
4. alimentele destinate consumului uman, cu data-limită de consum aproape de expirare, altele decât cele aflate în situaţiile/condiţiile prevăzute la pct. 1 şi 2, dacă transferul acestora este efectuat potrivit prevederilor legale privind diminuarea risipei alimentare – nu este cazul societăţii analizate;
5. subprodusele de origine animală, nedestinate consumului uman, altele decât cele aflate în situaţiile/condiţiile prevăzute la pct. 1-3, dacă eliminarea acestora este efectuată potrivit prevederilor legale privind diminuarea risipei alimentare – nu este cazul societăţii analizate;
6. produsele agroalimentare, devenite improprii consumului uman sau animal, dacă direcţionarea/dirijarea vizează transformarea acestora în compost/biogaz sau neutralizarea acestora, potrivit prevederilor legale privind diminuarea risipei alimentare – nu este cazul societăţii analizate;
7. alte bunuri decât cele aflate în situaţiile/condiţiile prevăzute la pct. 1-6, dacă termenul de valabilitate/expirare este depăşit, potrivit legii – această prevedere este aplicabilă cosmeticelor pentru care termenul de valabilitate a expirat.
În ceea ce priveşte impozitul pe profit, în contextul celor de mai sus, în ceea ce priveşte accesoriile greu vandabile, dacă acestea nu sunt degradate, cheltuiala aferentă nu este deductibilă conform prevederii generale. În situaţia în care se poate considera că sunt degradate calitativ, iar această stare poate fi demonstrată, cheltuiala aferentă poate fi considerată deductibilă la calculul impozitului pe profit.
Din perspectiva cosmeticelor expirate, aşa cum rezultă din prevederile de mai sus, cheltuiala aferentă este deductibilă dacă se demonstrează că, potrivit legii, termenul de valabilitate este depăşit.
Similar, din perspectiva taxei pe valoarea adăugată, în situaţia în care societatea dispune de suficiente documente justificative care să demonstreze faptul că bunurile sunt degradate calitativ, precum şi faptul că au fost distruse, atunci nu are obligaţia de a ajusta deducerea iniţială a TVA. În cazul accesoriilor greu vandabile, dacă acestea nu se consideră că ar fi degradate calitativ, TVA aferentă se va ajusta, în timp ce, în cazul cosmeticelor, acestea se consideră a fi degradate calitativ în contextul expirării termenului de valabilitate şi astfel, TVA aferentă nu se va ajusta. Pentru toate situaţiile în care nu se ajustează TVA, Societatea trebuie să facă dovada distrugerii.
În concluzie, atunci când se decide distrugerea unor bunuri/mărfuri, trebuie analizată fiecare situaţie în parte, astfel încât să se aplice regimul corect din punct de vedere fiscal.