Premianţii fără premii – ediţia 145. Premiantul de sâmbătă este Ion Mătăsaru

Într-o vreme în care sportul hunedorean se scria cu… litere mari, în care nici fotbalul nu murea, nici atletismul, nici alpinismul, nici rugby-ul, mai fiinţau pe aici şi echipe de baschet, de volei.

Şi se încerca o înviorare a handbalului feminin. Care se şi producea la Constructorul Hunedoara. Unde, pe atunci tânărul antrenor Ion Mătăsaru chiar construise şi ridicase o echipă de tinere hunedorence cu aspiraţii la promovarea în primul eşalon. Se numărau între acestea: Melania Sânterjudean, Elena Hosu, Sofia Niciofschi, Georgeta Bărbulescu, Felicia Petrescu – căpitanul echipei, Rodica Coşerin, Floarea Coşerin, Lucia Balog şi altele.
De aici începe marea aventură a antrenorului Ion Mătăsaru. Doctorul Ioachim Oană l-a oprit pe Mătăsaru la Deva, după ce s-a retras de la Oradea, unde plecase pe promisiuni mari că i se vor crea condiţii să promoveze cu o formaţie locală în primul eşalon valoric, care doctor Oană a fost un extraordinar pasionat şi animator al handbalului feminin şi a pus bazele viitoarei echipe europene, chiar la… locul său de muncă, la Baia Sărată.
De la Sănătatea Deva la REMIN-Universitatea Deva s-au scurs ani grei de muncă, de aspiraţii, de pasiuni, sacrificii personale ale multor oameni, mai la vedere sau mai anonimi. Dar marea performanţă a handbalului la poalele Cetăţii a început odată cu preluarea conducerii administrative de către omul de afaceri Nelu Ardeleanu. Fost fotbalist, pasionat de fotbal, dar a ascultat sfaturi bune şi handbalul nu i-a mâncat banii degeaba. Cum ar fi făcut-o fotbalul, cu care, oricum, nu ar fi ajuns în Europa, ba chiar la vârful ei. După o vreme, de echipă s-a apropiat şi Sigismund Duma, rectorul Universităţii Ecologice, care, după un consacrat model clujean, a deschis o ofertă instructiv-educativă şi intelectual-profesională de atragere a sportivelor la noul club ce asalta vârfuri ambiţioase. În club activau oameni de mare condiţie şi probitate, precum inginerii Ioan Trosan, Gheorghe Crişan şi alţii care asigurau locuri de muncă, salarii, locuinţe, pentru ca sportive valoroase din ţară să joace la Deva, pentru că nu toate jucătoarele erau… Simona Bozan, supravieţuitoare, pe-atunci, de pe vremea când antrenor la „Sănătatea” Deva nu venise încă Mătăsaru. Apropo de antrenori. Pe aici au trecut aproape toţi antrenorii de primă reputaţie: Marcel Şerban, Dinu Cojocaru, Cornel Bădulescu şi alţii. Unul singur a rămas… mijloc fix: Ion Mătăsaru. Mantaua de vreme rea. La toate poticnirile şi părăsirile, Mătăsaru continua să spere, să muncească, să se zbată şi să se bată cu potrivnicii, de invidie sau nepricepere, ai echipei pe care el o ridicase până-n Europa. După o dublă cu Rapid Bucureşti, în semifinala Challenge Cup, sub conducerea lui Cornel Bădulescu echipa deveană a reuşit, în sfârşit, după cinci tentative, să ajungă într-o finală europeană! Cu Melinda Toth, exponentul de speranţă, dăruire, abnegaţie, sacrificiu şi nouă ani de convingere că va ajunge să joace în Europa! Alături de colegele sale Avădanii, Năniţă, Toncean, Bidirel, Zavragiu, Picu, Pătru, Bozan, Elisei… Ultima va ajunge, peste ani, cea mai bună jucătoare din Europa, şi portăriţa Ileana Bistriceanu, care, probabil, a făcut cel mai mare meci în semifinala cu Rapid.
Toate astea se leagă şi fac o onorantă carte de vizită antrenorului Ion Mătăsaru!
Pentru exemplul său de dăruire, pentru modul în care a ales să fie alături de handbalul devean, vă propunem să ne întâlnim cu el şi să-i spunem că-i mulţumim pentru ceea ce este şi ceea ce a făcut. Sâmbătă, 22 septembrie 2018, ora 11.00, Ion Mătăsaru vine să-l întâlnim în Piaţa Victoriei, din Centrul Devei. Aveţi ocazia să-l priviţi în ochi, să-i spuneţi o vorbă caldă şi să fiţi parte dintre cei care îi vor mulţumi, oficial, printr-o diplomă, un buchet de flori, o strângere de mână şi semnătura recunoştinţei voastre.

Comenteaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.