Pensiunea-scoalã pentru câini de la Hãrtãgani
Nicolle Ebner
Cel mai vechi membru al Asociaţiei Chinologice din România este un hunedorean, care tocmai şi-a deschis, la Hărţăgani, o pensiune canină unde, în timp ce dumneavoastră sunteţi plecaţi în concediu sau aveţi alte treburi, se ocupă şi de „educarea” bunilor noştri prieteni canini, în funcţie de perioada de găzduire.
O familie de dresori
Robert Berger a deschis prima pensiune canină din judeţ în care este asigurat şi dresajul prietenilor noştri patrupezi. Pensiunea-şcoală, înfiinţată sub patronajul Clubului de dresaj canin din România, funcţionează într-o superbă zonă a Hărţăganiului, izolată de restul satului, deranjată din când în când de căprioarele care se uită curioase la ce se întâmplă dincolo de plasa gardului. Într-un cuvânt, Robert şi familia lui au colindat din loc în loc, chiar şi prin Turcia, până când, în sfârşit, au găsit la Hărţăgani liniştea, confortul şi cele mai bune condiţii de creştere şi educare a câinilor, ale căror instincte, musculatură şi calităţi native s-au cam tocit, de-a lungul generaţiilor, din cauza vieţii citadine. Pasiunea lui Robert Berger pentru câini – omul şi-a dedicat toată viaţa frumoaselor, bunelor şi inteligentelor patrupede – s-a transmis întregii familii. De curând, Serena, soţia lui Robert şi-a luat atestatul de asistent instructor; Eliza, în clasa a VI-a la şcoala din sat are propriul căţel pe care-l pregăteşte deja pentru concursuri. „Dacă o ţine tot aşa, va fi cea mai bună dresoare de câini din ţară şi cred că i se va duce vestea în Europa. Are deja autoritate în faţa câinilor, care ascultă toate comenzile ei”, spune Serena, mândră de calităţile şi deprinderile fiicei ei, încă de la această vârstă. Iar Bobi, mezinul, este fenomenul familiei, pentru că nu există câine, oricât de rău, pe care să nu reuşească să pună mâna.
Bexi, marea speranţă a stăpânului şi „educatorului”
La şapte ani, Robert Berger a avut primul câine, iar la 10 ani a participat la primul concurs canin. După alţi şapte ani, mai exact în 1988, câştigă locul I în România cu un ciobănesc german. În acelaşi an a obţinut şi atestatul de instructor de dresaj canin, iar de mai bine de 20 de ani îşi respectă cu sfinţenie jurământul depus în momentul atestării, acela de a iubi, proteja şi educa pe cel mai bun prieten al omului. Familia Berger are 11 câini, din tot atâtea rase, dar cel mai îndrăgit este Bexi, o femelă de ciobănesc belgian Malinois şi care este considerat câinele ideal pentru dresaj. O mătuşă de-a lui Bexi l-a găsit pe un evadat de la penitenciarul din Braşov, asta după ce au folosit toţi câinii poliţişti din dotare. În schimb, cu un Malinois au mers la sigur. Din păcate, Bexi este în convalescenţă, după ce şi-a rupt un picior. „M-a văzut că mă duc pe poligonul de dresaj şi a sărit după mine din boxă şi s-a agăţat de altă boxă. Are un instinct fantastic de concurs, şi sper că va reuşi să pună din nou piciorul pe pământ, dar parcă, ceva în suflet îmi spune că nu. Dar eu tot sper că la anul, voi da clasă tuturor, de data aceasta cu câinele meu, Bexi”, spune plin de speranţă Robert Berger.
Loc meritoriu la Campionatul European
De-a lungul carierei, lui Robert i-au trecut prin mână câteva sute de câini şi pe mulţi dintre ei a reuşit să-i urce pe podium, oricât a fost concurenţa de mare. La Campionatul Naţional de dresaj canin, din 2007, a dovedit din nou că este cel mai bun din ţară. În 2008, a urcat de două ori pe podium, pentru că a obţinut cu doi câini diferiţi locurile I şi III, dar prima diplomă nu o poate pune la colecţie, pentru că, imediat după concurs, câinele a fost vândut, aşa că i-a dat-o, doar era a lui. Câinele dresat de Robert s-a vândut la un preţ foarte bun, deoarece, pe lângă certificatul de origine care reprezintă valoare, dacă este dresat şi mai obţine şi calificative foarte bune în dresaj, preţul creşte considerabil. Iar stăpânii, dau banii cu uşurinţă, indiferent de preţ, deoarece au garanţia că au un câine frumos, educat, sănătos, care nu se uşurează pe covoarele tale, nu-ţi molfăie pantofii, nu muşcă musafirii sau persoanele străine şi nu latră noaptea de frica vreunei pisici lovită de insomnie.În Ungaria, în 2007, a obţinut cel mai valoros premiu, reuşind să se poziţioneze pe locul 13 la Campionatul European de dresaj canin, din 66 de participanţi, depăşind dresori cu tradiţie din Europa. Câinele cu care a concurat este un ciobănesc belgian Malinois, din Deva.
Cu câinii nu te îmbogăţeşti, dar câştigi respect
Robert are o geantă de diplome şi distincţii primite de-a lungul carierei de instructor de dresaj, profesie din care nu se câştigă mai nimic din punct de vedere financiar, dar la care nu poate renunţa, pentru că i-a intrat în sânge ca un virus indestructibil. „Din concursuri nu se câştigă bani, ba din contră, se dau bani dacă vrei să participi, în schimb, cu cât ai mai multe premii foarte bune îţi creşte reputaţia. Eu mă simt bine să am premii mari, pentru că toată lumea mă respectă. De obicei, premiile obţinute constau în hrană pentru câini. Asta ne mai scuteşte de nişte cheltuieli. Puii obţinuţi din câinii noştri câştigători îi vindem ca să scoatem mâncarea pentru cei pe care îi creştem pentru concursuri”, spune Robert. „Cu câinii nu este o afacere mare şi nici nu te îmbogăţeşti niciodată. Câştigăm cât să trăim. Cât să mănânce câinii şi noi pe lângă ei. De aceea, mai primim câini şi în pensiune, dacă oamenii pleacă în concediu. Pe bani puţini, pentru că se simte că este criză”, menţionează şi Serena. Zilnic, familia Berger rupe de la gură – culmea, cu drag, spre deosebire de alţii – câte 60 de lei, adică preţul un sac de mâncare boabe de 10 kg. Atât mănâncă cei 11 prieteni ai lor, pe zi.
Cei care îşi iubesc cu adevărat prietenii canini îi pot duce cu toată încrederea la pensiunea-şcoală a familiei Berger. Îi lasă pe mâini bune.
felicitari pentru articol! foarte frumos si educativ in acelasi timp; arata partea frumoasa a relatiei pe care noi oamenii ar trebui sa o avem cu cainii – cei pe care cel de sus i-a lasat sa aiba grija de noi!