PDL şterge şi ultima urmã de democraţie din România!

Poporul acesta i-a aşteptat pe americani o jumătate de secol. Şi nu pentru că le-ar fi fost drag neapărat ca să devină baze NATO, ca să dea tot felul de descreieraţi peste oameni de talia lui Teo Peter ori să se-ndoape cu hamburgeri, sucuri acidulate cu otrăvuri lente sau ţigări cu nume celebre, ci a aşteptat venirea americanilor ca pe a doua întoarcere a lui Iisus, întrucât speranţele erau, tot ca şi în Fiul lui Dumnezeu, că asta va însemna libertate şi democraţie. Iar pentru acest deziderat au murit câteva mii de oameni în această ţară, oameni pe care îi considerăm eroii Revoluţiei din Decembrie 1989. Oameni care n-au ezitat să îşi jertfească propria viaţă pentru ca, dacă nu ei, atunci copiii lor, fraţii, surorile ori nepoţii să trăiască în libertate, în demnitate, cu capul sus. Alte câteva mii au rămas schilodiţi fizic pe viaţă, iar alte zeci de mii au rămas infirmi sufleteşte. Însă, dacă aceştia ar fi bănuit, fie măcar şi pentru o secundă, că jertfa lor va aduce la putere o coaliţie de partide precum cea care masacrează, de trei ani de zile, populaţia acestei ţări, Ceauşescu ar fi rămas, probabil, şi astăzi la putere, Emil Boc ar fi fost profesor pe la Şcoala Normală „Gheorghe Lazăr” din Cluj-Napoca, în caz că nu l-ar fi fugărit inspectoratul şcolar pe locul meritat de la Cuca Măcăii de Pădure, Traian Igaş probabil c-ar fi dormit cu capul pe măsuţă ca paznic de noapte pe la uzina de vagoane, Oprea ar fi împins până la pensie hârtii cu mânecuţa cu steluţe, ajungând, în cel mai bun caz, un rătăcit de „lent-colonel”, jucător de table-n parc, Băsescu şi-ar fi învârtit cuburile de gheaţă şi luleaua pe vreun pescador, după „afacerea” cu incendiul portuar, iar Funeriu ar fi-nvârtit eprubete şi greşeli gramaticale cât mai departe de fruntariile ţării.
Însă cel mai grav lucru este acela că actuala putere ţine morţiş să se revină la perenitatea unei dictaturi, înlocuind dictatura ceauşisto-comunistă, de tip sovieto-nord-coreean, cu demagogica dictatură băsistă de tip capitalisto-sud-american. Şi, cu cât se apropie mai tare alegerile, cu atât se apasă pe pedala de acceleraţie în acest sens: haos, creat prin reîmpărţirea teritorial-administrativă, trecându-se de la numărul actual de judeţe la doar 8, 12, 15 sau câte o vrea sufleţelul udemerist, numai haos să fie, ştiut fiind că cine controlează haosul, controlează şi alegerile. Sau fuga după alegerile comasate: un precedent periculos, întrucât aceste alegeri pot fi astfel amânate oricând, oricât, deci şi 10 ani, ori 25 sau 100! Legal, constituţional, alegerile pot fi amânate doar în caz de catastrofă, calamitate şi război. E drept că PDL se poate considera că întrupează primele două cauze, iar Băsescu visează la conflicte cu Rusia, dar în realitate se adaugă cea de-a patra, adică, în traducere liberă: „ne ţâţâie tenderu’ de frică, pentru că o să mâncăm bătaie la alegeri de o să ne meargă fulgii şi-o să creadă lumea că mâncăm lebede!”… Interesant este cum se va da vina iarăşi pe criza economică. Păi, parcă anul viitor se anunţa o creştere economică de 4%, ulterior devenită doar 2%, domnilor guvernanţi…
Dacă ai creştere, nu poate fi criză economică, deci nici motive de comasări de alegeri pe argumentul economic că-s mai ieftine făcute „două-ntr-una”, ca o marcă de detergent neobişnuit! Singurul motiv real rămâne acela al temerii că PDL va mânca bătaie rău de tot şi va trebui să-şi ia gândul de la mierea bugetului de stat şi-a puterii. Or, în acest moment, chiar şi nespus, acest motiv ne face să ne luăm rămas bun de la democraţie! Peste 80% dintre români sunt disperaţi de abuzurile actualei guvernări şi se tem că nu mai există nici un mijloc democratic de a înlătura această putere, care a avut grijă să viruseze cu virusul portocaliu toate instituţiile-anticorp ale României, tocmai pentru a nu mai întâmpina vreo rezistenţă democratică sau legală. Faptul că este aşa este recunoscut indirect chiar de către actuala guvernare: rebrenduirea PDL (aceeaşi Mărie, dar cu altă pălărie, aceeaşi cioară, dar cu penele vopsite-n verde), amânarea alegerilor locale din iunie (care va avea ca principal efect lovirea de nulitate absolută a tuturor actelor semnate de către primari, viceprimari, consilieri locali şi judeţeni, preşedinţi de consilii judeţene, puterea devenind astfel ilegală, adică putând fi înlocuită astfel prin ORICE mijloace, circulând deja, în rândul cetăţenilor, cam toate motivaţiile mişcărilor din 1989!), haosul împărţirii pe noile judeţe, fraudarea masivă, manipularea şi mituirea – cazul alegerilor din Neamţ, raportul real, actual, de forţe dintre USL şi viitoarea „mişcare populară”, păstrându-se proporţia de 3:1, trecerea timpului tinzând însă ca să mărească proporţia la 4:1, în timp ce băsiştii strigă ca muşcaţi de şarpe că ei vor câştiga, detaşat chiar, alegerile viitoare, doar-doar şi-or crea credibilitatea necesară ca, în momentul când vor prezenta rezultatele măsluite ale alegerilor, să poată zice: „V-am zis că tot noi vom învinge!”…
Păcat! Unii n-au învăţat nici până acum ce să facă nici cu libertatea, nici cu democraţia, iar asta, mai devreme sau mai târziu, costă…

Laurenţiu Nistor,
deputat în Colegiul Uninominal
nr. 1 Brad – Valea Mureşului