Partid şi Onoare

Pretenţios, nu…? Şi patetic…
Cuvinte rătăcite prin vocabulare desuete de indivizi cu principii, care cred că alăturarea este posibilă, într-o lume în care repetarea sintagmei „interesul naţional” devine indigestă prin raportare la realitate.
Şi totuşi…
Nu pot şti cât va dura excepţia, nici ce forme va îmbrăca ea, dar pot să vă spun că în politica externă, de exemplu, se spune că nu există sentimente, ci doar interese. Interesul naţional primează – în numele lui s-au produs lucruri măreţe şi măreţe masacre. La fel s-ar putea spune, prin extensie, că în politică există doar interese, iar idealiştii ar face bine să stea deoparte.
Şi totuşi…
Vă mărturisesc că am urmărit îndeaproape, atât ceea ce s-a întâmplat la alegeri, cât mai ales, poziţionarea partidelor, după ce victoria de câteva ore a lui Geoană a început să devină tot mai incertă, din ce în ce mai incertă, până n-a mai existat deloc. I-a luat locul retorica lui Emil Boc, cea cu „românii…”. De altfel, PDL consideră de la sine înţeleasă alegaţia băsesciană cu preşedintele care pune premierul indiferent de majoritate, aspect pur constituţional ce conferă noi valenţe democraţiei originale (pentru juniori, concept lansat în 1990 de Ion Iliescu, atât de blamat de Băsescu, de fapt, demn şi constant continuator al aceluiaşi tip de democraţie, completată cu conceptul revoluţionar de preşedinte-jucător! să fie primit…).
Atacat de foştii adversari rămaşi cu capul la cutie în timpul bătăliei cu Băsescu, Mircea Geoană experimentează gustul amar al eşecului. O bilă albă pentru cuvintele spuse la adresa lui Crin Antonescu. 
UDMR a confirmat definitiv apetenţa pentru guvernare. Respinsă de PDSR în anii post-revoluţionari, luată la guvernare odată cu victoria CDR în 1996, formaţiunea-hibrid a maghiarilor este un aliat de nădejde pentru oricine are şansele cele mai mari să acceadă la timonă… pardon, la guvernare. Marko Bela este oricum un om politic abil, dar manevrele ultimei perioade au arătat că UDMR aplică cu consecvenţă principiile politicii externe – doar interese! Cu toate rugăminţile fierbinţi din decembrie 2008 (adresate PDL şi lui Băsescu), UDMR a stat în opoziţie un an, forţată de PSD. Dar ocaziile se răzbună! Acum, PSD va sta în opoziţie, deşi prin 2000 şi ceva a acceptat să construiască o autostradă pe la Târgu-Mureş (şi) pentru a avea un aliat în UDMR – care iată, zice că PNL, dar dacă nu, e bun şi PDL. Că autostrada trebuia făcută pe culoarul IV european, e altă poveste.
Cu totul altă poveste.
Până în acest moment, partidul care a demonstrat că are onoare este PNL. De foarte mult timp, poate de pe vremea PNŢCD-ului lui Corneliu Coposu (aţi auzit de Coposu, domnule Boc? Nu se compară cu Marian Miluţ, în nici un caz…), un partid nu a avut prestaţia onorabilă pe care o are în aceste zile tensionate PNL-ul lui Antonescu.
 Punct.

4 comentarii la „Partid şi Onoare

  • 16 decembrie 2009 la 12:30
    Permalink

    Seniorul Corneliu Coposu a avut demnitatea de a nu se alia niciodata cu Ion Iliescu, desi au stat de multe ori la aceeasi masa. A preferat sa construiasca din opozitie si tot de acolo sa critice puterea. (Nu comentez cum au distrus altii mostenirea lui).

    In cazul Antonescu-Orban vorbim de ipocrizie morala. Comparatia cu Coposu duce spre blasfemie. In mod sigur domnul Boc a auzit de Corneliu Coposu. Pacat ca doar a auzit…

  • 16 decembrie 2009 la 13:09
    Permalink

    Dle Sony Gruian!
    Cine a corectat scrierea dvs? Oare dl. Lapadatu, fost sef de cabinet al fostului prefect (asa se credea el) necaj..pricajan? Cu cine vreti sa-l comparati pe Coposu? Cu rusanu, molot ……..? Vedeti ca e blastfemie………. se-nvarte saracu Coposu in mormant. Cu udmr-ul va inscrieti in linia zicerilor lui molot cel mare, vrajnicul voievod al hunedoarei, urmasul lui Iancu a lui Candea de Hunedoara. El vorbea de oportunisti….dvs. de grupuri de interese. Este mentorul dvs.? Nu cumva in 2008 a castigat impotriva PD-L-ului functia de presedinte cu voturile maghiarilor dein judet??? Poate va mai ganditi… Aia nu si-au pus candidat pentru al vota pe voievodul cel vrajnic, cu tablele galbene.
    Dle. Ioan Mircea Gruian, nu va faceti de bacanie. Coposu….cu astia?
    Go to …home.

  • 16 decembrie 2009 la 13:23
    Permalink

    Ah,ce ma bucur!S-a decis dl. Gruian sa revina la politica de la cultura cu coruri si teorii de presa, eu ma bucur ca apar comentatorii,asa e mai plina de viata rubrica,oricum nimeni de prin judet nu are curaj sa-si asume opinii de frica comentatorilor.
    Oameni buni, nu va dati seama ca Gruian nu va ataca pe voi, ci sistemul, principiile, iar voi nu discutati de principii ci atacati omul,mai precis Adrian discuta pricnipii, iar trabantul se leaga de autor, halal trabante,nu-i voie sa ai opinii?

  • 16 decembrie 2009 la 15:19
    Permalink

    Am sa va dau un exemplu de politician caruia i se potriveste titlul editorialului dumneavoastra, care nu si-a tradat principiile, care a facut mult pentru integrarea Romaniei in UE (pacat ca meritele nu ii sint recunoscute), despre care nu ati auzit niciodata sa fie implicat in scandaluri si pe care am avut onoarea sa il cunosc: Alexandru Ioan Herlea.

    Care, recent, si-a dat demisia din aripa Ciuhandu a PNTCD, dupa semnarea rusinosului protocol de la Timisoara.

    Pacat ca despre astfel de oameni nu se scrie. Chiar si intr-un editorial despre cultura si-ar gasi locul. A se vedea contributiile sale intr-un domeniu prea putin frecventat in Romania: istoria stiintei si tehnicii.

Comenteaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.