Fara bascalie

Nesimţirea asaltează Retezatul

poza-gruian-color3S-a întâmplat ceea ce era de aşteptat.
Se tot spune că turismul nu se dezvoltă, pentru că nu avem suficiente drumuri bune. Uite, eu zic că în judeţul Hunedoara avem. Dar mai spun că mulţi nu merită…
Asfaltarea drumului spre Staţiunea Râuşor, din Masivul Retezat, nu a însemnat pentru români o alternativă decentă pentru turism. Nu au plecat spre Retezat oameni educaţi, care să se bucure de frumuseţea muntelui, având grijă de el. Or fi şi din ăştia, nu zic nu. Dar ce am văzut sâmbătă pe Valea Râuşorului m-a umplut de revoltă.
Din loc în loc, sunt amenajate zone de popas, cu băncuţe, coşuri de gunoi, mă rog, accesorii indispensabile unui turism civilizat. Sunt şi astea cam neglijate de către cei care trebuie să se ocupe de ele, dar turiştii îşi bat joc sub ochii noştri şi ai autorităţilor de Parcul Naţional Retezat, cică selectat să fie minune a lumii. El, săracul parc, o fi, dar minune a lumii e turistul român, a cărui nesimţire nu cunoaşte limite. De ce credeţi că merge lumea la mare în Grecia şi Turcia, doar pentru servicii mai bune…? Nuuu… Merge şi pentru faptul că acolo este mult mai puţină nesimţire.
Ei bine, ca să fiu concret, într-unul din aceste spaţii de refugiu, unde există şi o filigorie din lemn, unde până acum un an era şi o punte frumoasă (a luat-o apa…dar pentru oameni ca aceia despre care o să vorbesc, chiar nu mai merită refăcută…), acolo, deci, se aduna foarte multă lume. E un loc de-a dreptul poetic. Poezia asta arăta, ieri, aşa: vreo două jipane cu număr de Bucureşti trecuseră râul prin vad, tot spaţiul era acaparat, de parcă ar fi fost proprietate personală, de către ocupanţii jipanelor, nici măcar nu puteai îndrăzni se te duci acolo. Locul acela poetic, cu iarbă proaspătă la umbră de brazi, devenise loc de parcare şi de chef pentru puţoi needucaţi. Scuze pentru limbajul neacademic, dar altfel nu merită să se vorbească despre ei.
Dar să nu credeţi că nesimţirea este apanaj de Capitală. Nu departe, la vreo două sute de metri, două Loga-nuri autohtone, nu doar că trecuseră râul, dar o luaseră la… munte în sus, că la deal nu pot să spun, erau şi ele parcate într-o poieniţă frumoasă, lângă corturi, că de, cum să vină nesimţitul la munte fără maşină şi manea lângă el.
Şi exemplele pot continua, fiind culese într-o singură zi de duminică. Sunt de acord că voi generaliza excesiv, dar vă spun: fraţilor, românul nu merită! Îşi bate joc. Pe tot parcursul drumului dintre Hunedoara şi Haţeg, cel pe la Silvaş, este o mizerie de nedescris. Toate locurile de popas sunt pline de peturi şi cutii de conserve. Tot drumul spre Râuşor este distrus de vetre de foc. Copăceii sunt tăiaţi cu toporul pentru a face acele focuri, cu toate că pădurea este plină de uscături.
Nu-i mai bine ca-n vest: scrie atât – Loc de popas. Şi să dea Dumnezeu să nu respecţi, că ăia chiar dau amenzi! Nu faci grătar şi mici la iarbă verde, dar ai pădurea. Ca să compari apoi Elveţia cu România. Vaaaai, se spune, e aşa frumos, ca-n Elveţia. O fi, cât o mai fi.
Nu vreau să dau sfaturi, dar presa din judeţ ar trebui să declanşeze o campanie pentru protejarea acestor locuri de ieşit la iarbă verde, care sunt sistematic distruse de nesimţirea românului.

Comenteaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la Stiri si informatii din judetul Hunedoara. Mesagerul Hunedorean

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura