Mostre de înţelepciune românească

Uite că sunt şi eu de acord cu câteva dintre măsurile unui ministru.
Daniel Funeriu vine şi spune că trebuie schimbat. În educaţie, adică. Se revine la un fel de admitere în liceu, se renunţă la teze unice. Deci, din nou modificări, în timp ce educaţia văzută ca prioritate naţională nu are timp să-şi tragă răsuflarea, după ce tocmai a fost instituită regula că educaţia este prioritate naţională. Probabil că prioritatea asta constă doar în modificări, atât de dese, încât să impună alte modificări, pentru că altfel ce s-ar mai face dacă totul a fost deja făcut…?
Să revin. Ideea mi se pare bună. Imediat după 1990, vechiul sistem comunist de admitere a fost considerat desuet şi au început modificările, aşa-zis europene (lasă că nici înainte nu eram scutiţi de schimbări şi manuale experimentale). Admiterea la liceu, prin examen, făcea o selecţie destul de riguroasă şi mai ales, stabilea o ierarhie relativ corectă a performanţelor unei şcoli. Nu dau exemple, ca să nu jignesc pe nimeni, dar cei de o vârstă cu mine îşi amintesc clar care erau liceele considerate de top.
S-a renunţat la admitere, au început fel de fel de simulacre de concurs, teama de a nu pierde elevi s-a transformat într-o toleranţă faţă de lipsa cunoştinţelor. „Să ajungă el aici, apoi mai vedem…” părea să fie logica în care a intrat majoritatea directorilor de şcoli. Unii s-au mişcat, cum se spune, cu talent – au intuit criza de elevi, degringolada din sistem şi şi-au creat un fel de pepiniere, de unde elevii veneau cu predilecţie spre liceul respectiv. Apoi, au început fel de fel de examene de capacitate, teze naţionale, unice şi mai ştiu eu cum. Bacalaureatul s-a dorit foarte complicat, apoi s-a simplificat, apoi nu a mai reprezentat nimic real, complicând la nesfârşit existenţa elevilor.
Facultăţile cu nervii tari au menţinut examenul de admitere. Culmea, asta în loc să descurajeze potenţialii studenţi, a făcut ca la facultăţile cu examen de admitere (unde nu conta doar media de la bac adică…) să aibă cotă de piaţă excelentă. Dar, mare parte a liceelor nu au învăţat nimic din asta, iar ministerul nici atât.
Cred eu că dacă Funeriu, care nu mi-a fost foarte simpatic, va reuşi să aducă schimbările astea la modul serios, apoi învăţământul se va stabiliza pentru cel puţin vreo cinci ani, s-ar putea să asistăm la o re-punere a performanţei pe locul ei. Faţă de învăţământul românesc de prin anii 90, cel de acum suferă. Calitatea pregătirii este precară, tinerii sunt derutaţi, iar marota este că aşa cere UE. Nu, cred că aşa ne scuzăm noi…