Moaşte, pariuri, amanet, second-hand
Scriam cu ceva timp în urmă despre reapariţia alimentarei din colţ şi revitalizarea magazinelor tip second-hand. Semne ale crizei şi re-căderii României într-o zonă economică obscură sunt şi casele de pariuri şi amaneturile. Dacă primele sunt în mod normal semnale ale unui excedent de bani, la noi fenomenul e cu dus-întors, motivat de dorinţa de a câştiga cumva, prin noroc chior, un ban în plus.
Treaba cu moaştele e mai complicată. O cunosc mai mult din reportaje filmate, pentru că prin partea locului nu prea este obiceiul să se aducă moaşte de sfinţi spre a fi venerate de credincioşi. Fenomenul închinării la moaşte merită un studiu aprofundat, mai ales dacă ţinem cont de faptul că suntem (totuşi…) în mileniul III şi secolul XXI. Spusă mai mult ludic decât profetic, afirmaţia lui Andre Malraux, „Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc” apare ca absolut verificată, mai ales dacă ne ducem spre spusele exacte ale lui Malraux, anume „Secolul XXI va fi mistic sau nu va fi deloc”. Misticismul românesc apare exagerat, dacă ar fi să-l judecăm după manifestările exterioare – pelerinaje de mii, poate zeci de mii de oameni, aşteptarea, pe durata a zile întregi, a momentului magic al sărutării moaştelor, îmbrânceala şi uneori violenţa (neintenţionată) care descarcă evenimentul de sfinţenie.
Îmi vine în minte pelerinajul la moaştele Sfintei Parascheva, cel mai mediatizat şi mai aglomerat. Mă uit la oamenii care stau la interminabila coadă, care aşteaptă noaptea pe sub ziduri, hrăniţi, mulţi dintre ei, prin mila vreunei parohii sau din dispoziţia episcopului locului. Oameni deznădăjduiţi, dispuşi să creadă în orice, poate fericiţi că pot să mai creadă în ceva. Oameni cărora li se şi cultivă aplecarea spre latura mistică a credinţei, oameni veniţi dintr-o Românie profundă, care pare să nu aibă de-a face cu Internetul şi modernitatea, pentru care speranţa se consumă în aşteptare şi procesiuni (aproape) medievale.
Nu spun că e bine sau e rău. Departe de mine gândul să afirm că o societate care-şi neagă reperele religioase, oricare ar fi ele, este mai fericită pentru că e mai modernă.
Mă gândesc însă cât de uşor pot fi manipulate aceste mase de oameni.
treaba cu moastele nu e neaparat manipulatorie, nu l-ati vazut expus, dupa ce a fost reconstruit cu silicon, Padre Pio la San Givani Rotondo in Italia sau Lourd sau pelerinajele la Fatima, sau Santiago de Compostella si apoi comertul cu cele sfinte din acele locuri…diferenta este doar de civism si disciplina, noi orotdocsi le vedem cu un inutil sacrificiu de haituiala, ba uneori de cafteala daca ne gindim ca la Ierusalim de Paste iese mereu cu bataie in toata legea intre greci si ceilalti ortodocsi…magazinul de la coltul blocului este un nou trend, doar ca la altii se incurajeaza pentru promovarea produselor alimentare nationale si genuine,la noi pentru ca se mai da pe datorie…cit despre second hend.uri pot fi selecte daca te gindesti ca mai poti gasi o camasuta de firma netarocata, adica nu facuta in China…pina una alta in tot raul si un (mic)bine, dar adevarul crud este ca ni s/a darimat tunelul si nu vom vedea in curind luminita…
Si de fapt ce vrei sa spui , tu cel care ai contact cu internetul si modernitatea? Sa ne indoim de credintele noastre? Si daca tot ai atata contact cu internetul da citatul corect ca l-ai dat in doua moduri diferite la un rand distanta unul de celalalt:
1. afirmaţia lui Andre Malraux: „Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”
2. spusele exacte ale lui Malraux, anume „Secolul XXI va fi mistic sau nu va fi deloc”
Flaviu draga…verifica te rog citatul, din cate surse vrei, Andre Malraux l-a spus intr-un fel, dar el este cunoscut reformulat…reciteste textul…apleaca-te asupra nuantelor…dupa aia vino sa dai cu parul. In rest, poti sa crezi ce doresti, nimeni nu te opreste.